Definitie Arie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Arie3, arii, substantiv feminin Compozitie muzicala vocala (cu acompaniament de orchestra, de pian etcetera) care face parte dintr-o opera, opereta etcetera ♦ Compozitie muzicala instrumentala asemanatoare cu aceea definita mai sus. – Din limba italiana Aria.

Varianta definitie 2: Arie2, arii, substantiv feminin
1. (Matematica) Masura a unei suprafete (exprimata in valori numerice).
Aria cercului.
2. (Suprafata, teritoriu considerat ca) zona de raspandire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale etcetera ♦ Figurativ Întindere, suprafata. – Din limba latina Area (cu sensurile dupa franceza aire).

Varianta definitie 3: Arie1, arii, substantiv feminin
1. Loc special amenajat unde se treiera cerealele; arman.
2. Suprafata de teren sau platforma pe care se aseaza caramizile la uscat, se monteaza unele elemente de constructii, se prepara betonul etcetera – Limba Latina Area.

Varianta definitie 4: Arie substantiv verifica cuvantul: curte, ograda.

Varianta definitie 5: Arie substantiv verifica cuvantul: cantec.

Varianta definitie 6: Arie substantiv
1. verifica cuvantul: domeniu.
2. verifica cuvantul: areal.

Varianta definitie 7: Arie substantiv arman, (invechit si reg.) siliste, (regional) tarc, (prin Mold. si Bucovina) nasada. (- pentru treierat graul.)

Varianta definitie 8: Arie (matematica, agr., muz.) substantiv feminin (silabe -ri-e), art. aria (silabe -ri-a), g.-d. art. ariei; plural arii, art. ariile (silabe -ri-i-); (matematica) simb.
A

Varianta definitie 9: Arie2 -i f. 1) Compozitie muzicala vocala cu caracter liric, reprezentand un fragment dintr-o opera, dintr-o opereta sau din-tr-un oratoriu. 2) Piesa instrumentala cantabila. [G.-D. Ariei; Sil. -ri-e] /<lat. area

Varianta definitie 10: Arie1 -i f. 1) Loc special amenajat unde se aduna si se treiera cerealele; fatare. 2) Orice suprafata plana. 3) Marime a unei suprafete (exprimata in unitati de masura). -a cercului. 4) Teritoriu ocupat in permanenta de anumite fiinte sau plante. 5) Loc (de raspandire) al anumitor fenomene, activitati; domeniu. -a preocuparilor. [G.-D. Ariei; Sil. -ri-e] /<lat. area

Varianta definitie 11: Arie2 substantiv feminin compozitie vocala rezervata solistului, cu acompaniament de orchestra, fragment dintr-o opera, oratoriu, cantata etcetera
2. piesa instrumentala cu caracter cantabil. (< limba italiana aria)

Varianta definitie 12: Arie1 substantiv feminin
1. (matematica) intindere, marime a unei suprafete limitate.
2. zona de raspandire a unui fenomen. ♢ areal1.
3. teritoriu in care se vorbeste o anumita limba, un dialect etcetera (< limba latina area)

Varianta definitie 13: Arie1 substantiv feminin
1. (Matematica) Întindere, marime a unei suprafete limitate.
2. Zona de raspandire a unui fenomen, de desfasurare a unei activitati etcetera ♦ Zona in care este raspandit un anumit gen de animale sau de plante. ♦ Zona in care se vorbeste o anumita limba, un dialect etcetera sau in care se intalneste un anumit fenomen lingvistic. [Pronume -ri-e, gen. -iei. / < limba latina area, conform franceza aire].

Varianta definitie 14: Arie2 substantiv feminin Compozitie vocala cu caracter liric, care reprezinta de obicei un fragment al unei lucrari muzicale mai mari. ♦ Piesa instrumentala care se caracterizeaza printr-o melodie cu o miscare mai larga, asemanatoare ariei vocale. [Genitiv -iei. / < limba italiana aria, conform limba germana Arie].

Varianta definitie 15: Arie (arii), substantiv feminin – Melodie, compozitie muzicala. limba italiana: aria (secolul XIX).

Varianta definitie 16: Arie (arii), substantiv feminin –
1. Loc unde se treiera, arman. –
2. Suprafata. – Varianta (invechit) are.
Mr. arye, megl. aryie, aryia.
Limba Latina ārea (Puscariu 119; Candrea-Dens., 86; REW 626; DAR); conform limba albaneza arë, limba italiana aja, prov., port. aira, franceza aire, cat., sp. era (gal. din Lubian aira).
Folosirea ca termen stiintific se datoreaza contactului cu franceza aire.
Derivat aret, substantiv neutru (regiune, zona), cu varianta ariet.
Pronuntarea este grava.
În general sufix -et este tonic, dar exista si cazuri cind este aton, conform bunget, prejmet, astfel incit putem considera fara nici o dificultate ca este vorba de un der. normal de la arie.
Dictionarele l-au confundat uneori cu aret „ajutor”.