1
Asertoric, -ă, asertorici, -ce, adjectiv (Filozofie) Care are caracterul unei aserțiuni, care exprimă o situație de fapt. Judecată asertorică. – Din franceză Assertorique.
DEX – dicționarul explicativ
2
Asertoric, -ă adjectiv (Logică) Care are caracterul unei aserțiuni.
Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existența a ceva, care arată o situație de fapt fără a fi dovedită. [< franceză assertorique].
Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existența a ceva, care arată o situație de fapt fără a fi dovedită. [< franceză assertorique].
DN – dicționar de neologisme
3
Asertoric, -ă ad. (despre propoziții, judecăți) care enunță simplu ceva; cu caracter asertiv. (< franceză asertorique)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Asertoric asertorică (asertorici, asertorice) Care ține de aserțiune; propriu aserțiunii. Judecată asertorică. /<germană assertorisch
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Asertoric adjectiv masculin, plural asertorici; feminin sg, asertorică, plural asertorice
DOOM – dicționarul ortografic