Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Buric

1 * Cuvantul cu diacritice: buríc
Cuvantul fara diacritice: buric

Definitie: BURIC, burice, substantiv neutru 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Figurativ Mijloc, centru. ♢ Expresie Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Limba Latina umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.

2 * Cuvantul cu diacritice: buríc
Cuvantul fara diacritice: buric

Definitie: BURIC substantiv verifica cuvantul: centru, miez, mijloc.

3 * Cuvantul cu diacritice: buríc
Cuvantul fara diacritice: buric

Definitie: BURIC substantiv 1. (ANATOMIE) ombilic. (-ul pruncului.) 2. vârf. (Și-a fript -ul degetelui.) 3. (BOTANICA) buricul-apei (Hydrocotyle vulgaris) = (popular) umbreluță-de-apă, umbreluță-de-baltă.

4 * Cuvantul cu diacritice: buríc
Cuvantul fara diacritice: buric

Definitie: buric substantiv neutru, plural burice

5 * Cuvantul cu diacritice: buríc -ce
Cuvantul fara diacritice: buric

Definitie: BURIC -ce n. 1) Cicatrice rămasă la mijlocul abdomenului (la om și la mamifere) după tăierea cordonului ombilical; ombilic. 2) fig. Loc sau parte a unui lucru, a unui spațiu sau a unei suprafețe situată la o distanță egală de marginile sau capetele periferice; centru; mijloc. ♢ -cul pământului centrul pământului. 3) fig. Organ, persoană, instituție etcetera cu rol decisiv în ceva; centru. ♢ A se crede -cul pământului a se considera cel mai important dintre toți. 4) Cordon ombilical prin care fetusul este integrat în organismul mamei și primește de la ea hrană. ♢ Copilul cu multe moașe rămâne cu -cul netăiat când se apucă prea mulți de o treabă, nu se realizează nimic. 5): -cul degetului partea bombată de la vârful degetului. limba latina umbulicus

6 * Cuvantul cu diacritice: buríc -ce
Cuvantul fara diacritice: buric

Definitie: buric (-ce), substantiv neutru – 1. Ombilic. – 2. Vîrful degetului. – 3. Centru. – Mr., megl., istr. buric. Limba Latina umbĭlῑcus (Pușcariu 240; REW 9045; Candrea-Dens., 200; DAR), prin intermediul unei forme asimilate umbŭlῑcus, în care prima parte s-a simțit probabil ca art. indef., conform limba italiana belico, (um)bilico; conform și prov. ombelic, embelic, franceza nombril, sp. ombligo, port. umbigo. Sandfeld 36 leagă în mod inexplicabil sensul de „centru” cu limba greaca (veche) ὀμφαλός, ca și cum nu ar fi o extindere normală și generală a sensului primitiv al cuvîntului. Derivat buricat, adjectiv (proeminent); burica, verb (a bomba, a curba); buricătură, substantiv feminin (proeminență).