Definitie Buric - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Buric, burice, substantiv neutru
1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice ramasa in mijlocul abdomenului dupa caderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Figurativ Mijloc, centru. ♢ Expresie Buricul pamantului = centrul pamantului.
A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei.
2. (În sintagma) Buricul degetului = varful degetului.
3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Limba Latina *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.

Varianta definitie 2: Buric substantiv verifica cuvantul: centru, miez, mijloc.

Varianta definitie 3: Buric substantiv
1. (ANATOMIE) ombilic. (-ul pruncului.)
2. varf. (Și-a fript -ul degetelui.)
3. (BOTANICA) buricul-apei (Hydrocotyle vulgaris) = (popular) umbreluta-de-apa, umbreluta-de-balta.

Varianta definitie 4: Buric substantiv neutru, plural burice

Varianta definitie 5: Buric -ce n. 1) Cicatrice ramasa la mijlocul abdomenului (la om si la mamifere) dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. 2) fig.
Loc sau parte a unui lucru, a unui spatiu sau a unei suprafete situata la o distanta egala de marginile sau capetele periferice; centru; mijloc. ♢ -cul pamantului centrul pamantului. 3) fig.
Organ, persoana, institutie etcetera cu rol decisiv in ceva; centru. ♢ A se crede -cul pamantului a se considera cel mai important dintre toti. 4) Cordon ombilical prin care fetusul este integrat in organismul mamei si primeste de la ea hrana. ♢ Copilul cu multe moase ramane cu -cul netaiat cand se apuca prea multi de o treaba, nu se realizeaza nimic. 5): -cul degetului partea bombata de la varful degetului. /<lat. umbulicus

Varianta definitie 6: Buric (-ce), substantiv neutru –
1. Ombilic. –
2. Virful degetului. –
3. Centru. – Mr., megl., istr. buric.
Limba Latina umbĭlῑcus (Puscariu 240; REW 9045; Candrea-Dens., 200; DAR), prin intermediul unei forme asimilate *umbŭlῑcus, in care prima parte s-a simtit probabil ca art. indef., conform limba italiana belico, (um)bilico; conform si prov. ombelic, embelic, franceza nombril, sp. ombligo, port. umbigo.
Sandfeld 36 leaga in mod inexplicabil sensul de „centru” cu limba greaca (veche) ὀμφαλός, ca si cum nu ar fi o extindere normala si generala a sensului primitiv al cuvintului.
Derivat buricat, adjectiv (proeminent); burica, verb (a bomba, a curba); buricatura, substantiv feminin (proeminenta).