Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Istoric -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: istóric -ă
Cuvantul fara diacritice: istoric

Definitie: ISTORIC, -Ă, istorici, -ce, adjectiv , substantiv masculin, substantiv neutru I. Adjectiv 1. Care aparține istoriei, privitor la istorie, istoricesc; prin extensiune care are o importanță deosebită (în dezvoltarea societății). ♢ Monument istoric = construcție care pentru vechimea și valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real². 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. Substantiv masculin Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. Substantiv neutru: Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etcetera, în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfășurării faptelor etcetera – Din franceza historique, limba latina historicus, limba italiana istorico.

2 * Cuvantul cu diacritice: istóric -ă
Cuvantul fara diacritice: istoric

Definitie: ISTORIC, -Ă I. adjectiv 1. care ține de domeniul istoriei, referitor la istorie; (prin extensiune) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etcetera 2. care se schimbă în cursul istoriei. 3. corespunzător faptelor din istorie; real. 4. cronologic. II. substantiv neutru expunere a unui fapt, a unui eveniment etcetera în mod amănunțit. III. substantiv masculin specialist în istorie; istoriograf. (< franceza historique, limba latina historicus, limba italiana istorico)

3 * Cuvantul cu diacritice: istóric
Cuvantul fara diacritice: istoric

Definitie: ISTORIC s., adjectiv 1. substantiv istoriograf, (învechit) izvoditor. (Un mare -.) 2. adjectiv (învechit) istoricesc. (Evenimente -.) 3. adjectiv verifica cuvantul: cronologic. 4. verifica cuvantul: memorabil.

4 * Cuvantul cu diacritice: istóric
Cuvantul fara diacritice: istoric

Definitie: istoric adjectiv m., substantiv masculin, plural istorici; f. singular istorică, plural istorice

5 * Cuvantul cu diacritice: istóric
Cuvantul fara diacritice: istoric

Definitie: istoric substantiv neutru

6 * Cuvantul cu diacritice: istóric
Cuvantul fara diacritice: istoric

Definitie: ISTORIC³ n. Relatare cronologică și amplă a stării de lucruri dintr-un domeniu până la etapa actuală; privire retrospectivă; incursiune în trecut. limba latina historicus, franceza historique

7 * Cuvantul cu diacritice: istóric -ci
Cuvantul fara diacritice: istoric

Definitie: ISTORIC² -ci m. Specialist în istorie. limba latina historicus, franceza historique

8 * Cuvantul cu diacritice: istóric -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: istoric

Definitie: ISTORIC¹ -că (-ci, -ce) 1) Care ține de istorie; propriu istoriei. Metodă -că. 2) (despre opere artistice) Care descrie evenimente din istorie. Nuvelă -că. 3) (despre evenimente, fapte, date etcetera) Care are o mare importanță; care trebuie să intre în istorie. limba latina historicus, limba franceza: historique

9 * Cuvantul cu diacritice: istóric
Cuvantul fara diacritice: istoric

Definitie: ISTORIC substantiv masculin Specialist în istorie; istoriograf. [< limba latina historicus].

10 * Cuvantul cu diacritice: istóric -ă
Cuvantul fara diacritice: istoric

Definitie: ISTORIC, -Ă adjectiv 1. Care ține de domeniul istoriei, privitor la istorie; (prin extensiune) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etcetera 2. Care se schimbă în cursul istoriei. 3. Corespunzător faptelor din istorie; real, just. 4. Cronologic. substantiv neutru Expunere a unui fapt, a unui eveniment etcetera în mod amănunțit. [Conform: limba latina historicus, franceza historique].