Atesta
Definitie, sens si explicatie
1Atesta, atest, verb I. Tranzitiv A face dovada; a confirma un adevar. ♦ A exista in scris. ♦ A confirma in grad pe un cercetator, pe un membru al corpului didactic universitar etcetera – Din franceza Attester, limba latina Attestari.
2A atesta antonim: a contesta
3Atesta verb
1. verifica cuvantul: confirma.
2. verifica cuvantul: denota.
1. verifica cuvantul: confirma.
2. verifica cuvantul: denota.
4Atesta verb, indicativ prezent 1 singular atest, 3 singular si plural atesta
5A atesta atest tranzitiv 1) A dovedi prin rationamente sau prin fapte concrete; a arata; a proba; a demonstra. - semnatura. 2) A intalni intr-un text. 3) (cadre didactice, cercetatori stiintifici etcetera) A confirma intr-o functie sau intr-un post, stabilind gradul de pregatire profesionala. /<fr. attester, limba latina attestari
6Atesta verb tr.
1. a dovedi, a confirma. ♢ a exista, a figura intr-un text.
2. a confirma pe cineva intr-o anumita functie sau calitate. (< franceza attester, limba latina attestari)
1. a dovedi, a confirma. ♢ a exista, a figura intr-un text.
2. a confirma pe cineva intr-o anumita functie sau calitate. (< franceza attester, limba latina attestari)
7Atesta verb I. tr.
A face dovada, a dovedi; a confirma. ♦ A dovedi ca ceva exista; (la pasiv) a figura intr-un text. ♦ A confirma pe cineva intr-o anumita functie sau calitate. [P.i. atest, 3,6 -ta. / < franceza attester, conform limba latina attestari < testis – martor].
A face dovada, a dovedi; a confirma. ♦ A dovedi ca ceva exista; (la pasiv) a figura intr-un text. ♦ A confirma pe cineva intr-o anumita functie sau calitate. [P.i. atest, 3,6 -ta. / < franceza attester, conform limba latina attestari < testis – martor].
8Atesta (-tez, atestat), verb – A face dovada, a confirma.
Franceza attester.
Conjug. eu atest este cuvant invechit – Derivat atestat, substantiv neutru (certificat); atestatie, substantiv feminin (atestare); atestator, adjectiv (care dovedeste).
Franceza attester.
Conjug. eu atest este cuvant invechit – Derivat atestat, substantiv neutru (certificat); atestatie, substantiv feminin (atestare); atestator, adjectiv (care dovedeste).