Aureolă
Definitie, sens si explicatie
1Aureolă, aureole, substantiv feminin
1. Cerc luminos cu care pictorii inconjoara capetele unor personaje, mai ales ale sfintelor; nimb, aura. ♦ Zona pe suprafata unui obiect, variat colorata, in care exista o tranzitie continua de la o culoare la alta. ♦ Zona mai putin luminoasa din jurul unei flacari, unui arc electric etcetera
2. Figurativ Stralucire, glorie, faima. [Pronuntat: a-u-re-o-] – Din franceza Aureole, limba latina [corona] Aureola.
1. Cerc luminos cu care pictorii inconjoara capetele unor personaje, mai ales ale sfintelor; nimb, aura. ♦ Zona pe suprafata unui obiect, variat colorata, in care exista o tranzitie continua de la o culoare la alta. ♦ Zona mai putin luminoasa din jurul unei flacari, unui arc electric etcetera
2. Figurativ Stralucire, glorie, faima. [Pronuntat: a-u-re-o-] – Din franceza Aureole, limba latina [corona] Aureola.
2Aureolă substantiv aura, nimb. (- cu care pictorii inconjura capetele sfintilor.)
3Aureola substantiv feminin (silabe a-u-re-o-), g.-d. art. aureolei; plural aureole
4Aureolă -e f. 1) (in pictura religioasa) Cerc luminos desenat de pictori in jurul capului unor persoane divine; nimb. 2) figurativ Totalitate de calitati care impresioneaza, trezind respect si admiratie; stralucire. 3) Zona mai putin luminoasa din jurul unei flacari sau al unui bec electric. [G.-d. Aureolei; Sil. A-u-re-o-] /<fr. aureole, limba latina aureola, limba italiana aureola
5Aureolă substantiv feminin
1. Cerc luminos cu care pictorii inconjura capetele unor personaje, in special ale sfintilor; nimb.
2. Halo in jurul unui astru, pe o fotografie. ♦ Zona luminoasa care inconjura flacara propriu-zisa.
3. (Figurat) Glorie, stralucire, faima, splendoare. [Pronume a-u-re-o-. / < franceza aureole, limba italiana aureola < limba latina aureolus – de aur].
1. Cerc luminos cu care pictorii inconjura capetele unor personaje, in special ale sfintilor; nimb.
2. Halo in jurul unui astru, pe o fotografie. ♦ Zona luminoasa care inconjura flacara propriu-zisa.
3. (Figurat) Glorie, stralucire, faima, splendoare. [Pronume a-u-re-o-. / < franceza aureole, limba italiana aureola < limba latina aureolus – de aur].
6Aureolă substantiv feminin
1. cerc luminos cu care pictorii inconjura capetele unor personaje, in special ale sfintilor; nimb.
2. halo in jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etcetera ♢ zona luminoasa care inconjura flacara propriu-zisa.
3. fenomen de iluminare parazita, sub forma de inele concentrice, in jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
4. efect nedorit de zona luminoasa pe marcile postale litografiate.
5. (figurativ) glorie, faima; aura (1). (< franceza aureole, limba latina aureola)
1. cerc luminos cu care pictorii inconjura capetele unor personaje, in special ale sfintilor; nimb.
2. halo in jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etcetera ♢ zona luminoasa care inconjura flacara propriu-zisa.
3. fenomen de iluminare parazita, sub forma de inele concentrice, in jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
4. efect nedorit de zona luminoasa pe marcile postale litografiate.
5. (figurativ) glorie, faima; aura (1). (< franceza aureole, limba latina aureola)