Aură
Definitie, sens si explicatie
1Aură substantiv feminin (Livresc; adesea figurativ) Nimb, aureola (1). (Medicina) Stare specifica premergatoare crizei de epilepsie. [Pronuntat: a-u-] – Din limba latina Aura.
2Aură substantiv verifica cuvantul: adiere, boare, zefir.
3Aură substantiv verifica cuvantul: aureola.
4Aura substantiv feminin (silabe a-u-), g.-d. art. aurei; plural aure
5Aură substantiv feminin
1. Boare, adiere.
2. (Liv.) Nimb, aureola (1).
3. Stare particulara care preceda o criza, de obicei in epilepsie. [Pronume a-u-. / < lat., franceza aura].
1. Boare, adiere.
2. (Liv.) Nimb, aureola (1).
3. Stare particulara care preceda o criza, de obicei in epilepsie. [Pronume a-u-. / < lat., franceza aura].
6Aura (-re), substantiv feminin – Boare, zefir. – Mr. avra, megl. aura.
Limba Latina (it.) aura (secolul Xix).
Este cuvint folosit aproape exclusiv de poetii romantici, si are aspect de italienism.
Totusi, pare sa fi fost popular in trecut, deoarece se conserva in dialecte.
În Candrea-dens., 121, apare ca cuvint popular.
Limba Latina (it.) aura (secolul Xix).
Este cuvint folosit aproape exclusiv de poetii romantici, si are aspect de italienism.
Totusi, pare sa fi fost popular in trecut, deoarece se conserva in dialecte.
În Candrea-dens., 121, apare ca cuvint popular.
7Aură substantiv feminin
1. aureola (5).
2. stare particulara care preceda o criza de epilepsie.
3. fenomen biofizic dintr-un camp de emisiune a unor radiatii ale corpului, de natura luminoasa sau electromagnetica. (< lat., franceza aura)
1. aureola (5).
2. stare particulara care preceda o criza de epilepsie.
3. fenomen biofizic dintr-un camp de emisiune a unor radiatii ale corpului, de natura luminoasa sau electromagnetica. (< lat., franceza aura)