Auto
Definitie, sens si explicatie
1Auto1- Element de compunere insemnand „de la sine”, „prin mijloace proprii” si care serveste la formarea unor substantive, adjective si verbe. [Pronuntat: a-u-] – Din franceza Auto-.
2Auto2
1. Substantiv neutru: (Familiar) Automobil.
2. Element de compunere insemnand „automobil”, „automat” si care serveste la formarea unor substantive.
3. Adjectiv invar.
Care se efectueaza cu ajutorul unui automobil, care priveste automobilele. [Pronuntat: a-u-] – Din franceza Auto.
1. Substantiv neutru: (Familiar) Automobil.
2. Element de compunere insemnand „automobil”, „automat” si care serveste la formarea unor substantive.
3. Adjectiv invar.
Care se efectueaza cu ajutorul unui automobil, care priveste automobilele. [Pronuntat: a-u-] – Din franceza Auto.
3Auto substantiv verifica cuvantul: automobil, masina.
4Auto substantiv neutru, adjectiv invar. (silabe a-u-)
5Auto adjectiv invar.
Care tine de automobil; propriu automobilului. [Silabe A-u-] /<fr. auto
Care tine de automobil; propriu automobilului. [Silabe A-u-] /<fr. auto
6Auto3 substantiv neutru (Fam.) Automobil. adjectiv invar. (Despre transporturi, tractiune etcetera) Facut cu un autovehicul. ♦ De automobil. [Pronume a-u-. / conform franceza, limba italiana, limba germana auto].
7Auto substantiv neutru (Literatura) Drama sacra intr-un act, intalnita in Spania si Portugalia in secolul Xv. [Pronume a-u-. / < sp., port. auto, conform limba latina auctum – actiune dramatica].
8Auto1- Element prim de compunere savanta pentru cuvinte care arata ca notiunea se refera la subiect sau ca actiunea exprimata se indeplineste de la sine. [Pronume a-u-. / < franceza, limba italiana auto-, conform limba greaca (veche) autos – insusi].
9Auto2- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „automat” sau „automobil”. [Pronume a-u-. / < franceza automobile].
10Auto- Prefix care intra in compunerea a numerosi termeni moderni, ca sp. auto-, pentru a adauga unui cuvint semnificatia „prin sine”.
Gr. αύτός „el insusi” direct incepind cu secolul Xvii (cu forma cuvant invechit avto-) si apoi prin intermediul franceza Citam in continuare cuvintele care circula numai in compunere cu auto-: autobuz, substantiv neutru; autocefal, adjectiv ; autocefalie, substantiv feminin; autoclava, substantiv feminin; autocrat, adjectiv ; autocratic, adjectiv ; autocratie, substantiv feminin; autogen, adjectiv ; autohton, adjectiv ; automat, substantiv neutru; automatic, adjectiv ; automatism, substantiv neutru; autonom, adjectiv ; autonomie, substantiv feminin; autonomist, substantiv masculin; autopsie, substantiv feminin; autotipie, substantiv feminin
Gr. αύτός „el insusi” direct incepind cu secolul Xvii (cu forma cuvant invechit avto-) si apoi prin intermediul franceza Citam in continuare cuvintele care circula numai in compunere cu auto-: autobuz, substantiv neutru; autocefal, adjectiv ; autocefalie, substantiv feminin; autoclava, substantiv feminin; autocrat, adjectiv ; autocratic, adjectiv ; autocratie, substantiv feminin; autogen, adjectiv ; autohton, adjectiv ; automat, substantiv neutru; automatic, adjectiv ; automatism, substantiv neutru; autonom, adjectiv ; autonomie, substantiv feminin; autonomist, substantiv masculin; autopsie, substantiv feminin; autotipie, substantiv feminin
11Auto2 I. substantiv neutru automobil.
Ii. adjectiv inv. (despre transporturi, tractiune) facut cu un autovehicul; de automobil. (< franceza, limba germana auto)
Ii. adjectiv inv. (despre transporturi, tractiune) facut cu un autovehicul; de automobil. (< franceza, limba germana auto)
12Auto-1 element aut2(o)-.