Autoritate
Definitie, sens si explicatie
1Autoritate, autoritati, substantiv feminin
1. Drept, putere, imputernicire de a comanda, de a da dispozitii sau de a impune cuiva ascultare.
2. Organ al puterii de stat competent sa ia masuri si sa emita dispozitii cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat.
3. Prestigiu de care se bucura cineva sau ceva. ♦ Persoana care se impune prin cunostintelor sale, prin prestigiul sau. [Pronuntat: a-u-] – Din franceza Autorite, limba latina Au[c]toritas, -atis.
1. Drept, putere, imputernicire de a comanda, de a da dispozitii sau de a impune cuiva ascultare.
2. Organ al puterii de stat competent sa ia masuri si sa emita dispozitii cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat.
3. Prestigiu de care se bucura cineva sau ceva. ♦ Persoana care se impune prin cunostintelor sale, prin prestigiul sau. [Pronuntat: a-u-] – Din franceza Autorite, limba latina Au[c]toritas, -atis.
2Autoritate substantiv
1. for, organ. (-atile superioare de stat.)
2. putere, (astazi, rar) stapanire. (Reprezentantul -atii.)
3. verifica cuvantul: putere.
4. (la plural) verifica cuvantul: oficialitati.
5. (invechit) stapanire. (Carmuieste cu deplina -.)
6. dominare, dominatie, hegemonie, putere, stapanire, suprematie, (invechit) puternicie, stapanie, tarie, tiitura, (latinism cuvant invechit) potestate. (si-a intins -; se afla sub - romana.)
7. verifica cuvantul: calitate.
8. ascendent, consideratie, influenta, inraurire, prestigiu, reputatie, respect, stima, trecere, vaza, (invechit) inraurita, (figurativ) credit. (Se bucura de o mare -.)
9. verifica cuvantul: somitate.
1. for, organ. (-atile superioare de stat.)
2. putere, (astazi, rar) stapanire. (Reprezentantul -atii.)
3. verifica cuvantul: putere.
4. (la plural) verifica cuvantul: oficialitati.
5. (invechit) stapanire. (Carmuieste cu deplina -.)
6. dominare, dominatie, hegemonie, putere, stapanire, suprematie, (invechit) puternicie, stapanie, tarie, tiitura, (latinism cuvant invechit) potestate. (si-a intins -; se afla sub - romana.)
7. verifica cuvantul: calitate.
8. ascendent, consideratie, influenta, inraurire, prestigiu, reputatie, respect, stima, trecere, vaza, (invechit) inraurita, (figurativ) credit. (Se bucura de o mare -.)
9. verifica cuvantul: somitate.
3Autoritate substantiv feminin (silabe a-u-), g.-d. art. autoritatii; (institutii, persoane) plural autoritati
4Autoritate2 -ati f. 1) Persoana care se impune prin prestigiu, prin cunostintele sale. O mare - in chimie. 2) Organ sau institutie de stat care reprezinta puterea politica si administrativa. -atile locale. [G.-d. Autoritatii] /<fr. autorite, limba latina auctoritas, -atis
5Autoritate1 f. 1) Drept, putere de a da dispozitii, de a impune cuiva ascultare. 2) Influenta, prestigiu unanim recunoscut. A avea -.
A se bucura de -. [G.-d. Autoritatii] /<fr. autorite, limba latina autoritas, -atis
A se bucura de -. [G.-d. Autoritatii] /<fr. autorite, limba latina autoritas, -atis
6Autoritate substantiv feminin
1. Putere sau drept de comanda, de a porunci, de a fi ascultat.
2. Putere politica sau administrativa intr-un stat; carmuire; organ al puterii de stat. ♦ Reprezentant al puterii de stat.
3. Influenta, ascendent, ascendenta, prestigiu (prin merite sau calitati personale); persoana care se bucura de aceasta influenta, de acest prestigiu. [Pronume a-u-. / conform franceza autorite, limba italiana autorità, limba latina auctoritas].
1. Putere sau drept de comanda, de a porunci, de a fi ascultat.
2. Putere politica sau administrativa intr-un stat; carmuire; organ al puterii de stat. ♦ Reprezentant al puterii de stat.
3. Influenta, ascendent, ascendenta, prestigiu (prin merite sau calitati personale); persoana care se bucura de aceasta influenta, de acest prestigiu. [Pronume a-u-. / conform franceza autorite, limba italiana autorità, limba latina auctoritas].
7Autoritate substantiv feminin
1. putere, drept de a comanda, de a da dispozitii, de a impune ascultare.
2. organ al puterii de stat competent sa ia masuri si sa emita dispozitii. ♢ reprezentant al acestei puteri.
3. influenta, ascendent, prestigiu. ♢ cel care se bucura de aceasta influenta, de acest prestigiu; somitate. (< franceza autorite, limba latina auctoritas)
1. putere, drept de a comanda, de a da dispozitii, de a impune ascultare.
2. organ al puterii de stat competent sa ia masuri si sa emita dispozitii. ♢ reprezentant al acestei puteri.
3. influenta, ascendent, prestigiu. ♢ cel care se bucura de aceasta influenta, de acest prestigiu; somitate. (< franceza autorite, limba latina auctoritas)