Definitie Balanță - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BalanȚĂ, balante, substantiv feminin:
1. Instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati etalonate. ♢ Balanta romana = cantar cu o singura greutate etalonata, care se deplaseaza pe bratul lung al parghiei inelate de al carei punct fix este atarnat un talger pentru obiectele de cantarit. ♢ Expresie A pune in balanta = a compara doua lucruri sau doua fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa.
2. (Fin.) Comparatie, raport intre mai multi indicatori care trebuie echilibrati; (concretizat) tabel, situatie care contine o asemenea operatie etcetera ♢ Balanta de verificare = operatie contabila de totalizare a cifrelor din debit si a celor din credit; situatia conturilor la o anumita data.
Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Din franceza Balance.

Varianta definitie 2: BalanȚĂ substantiv
1. verifica cuvantul: cantar.
2. (ASTRON.; art.) cantarul (art.), cumpana (art.), (regional) tereziile (plural art.). (- este o constelatie din emisfera australa.)

Varianta definitie 3: Balanta substantiv feminin, g.-d. art. balantei; plural balante

Varianta definitie 4: BalanȚĂ -e f. 1) Instrument pentru masurarea greutatii (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu parghie si doua talere, care se echilibreaza cu greutati etalonate; cantar; cumpana. ♢ - de precizie (sau Analitica) balanta care asigura un inalt grad de precizie a cantaririi. - romana balanta cu brate inegale, avand la un capat al parghiei o greutate etalonata, iar la celalalt capat un taler in care se pun obiectele de cantarit. 2) fin.
Raport dintre diferiti indicatori economici care trebuie corelati sau echilibrati. ♢ - de verificare operatie contabila prin care se controleaza exactitatea inregistrarilor in conturi la o anumita data. - comerciala raportul dintre valoarea generala a importului si a exportului unei tari intr-o anumita perioada. 3) la sing.
Constelatie din emisfera australa. ♢ Zodia -ei unul din cele douasprezece sectoare ale zodiacului. [G.-D. Balantei] /<fr. balance

Varianta definitie 5: BalanȚĂ substantiv feminin
1. instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati-etalon; cantar. o a pune in - = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare.
2. (fin.) raport intre doua sume, doua conturi etcetera; tabel, situatie cu un asemenea raport. o - comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari pe o perioada de timp data; - contabila = situatie recapitulativa si periodica ce regrupeaza la un moment dat sumele si soldurile conturilor debitoare si creditoare; - de plati = raportul dintre sumele incasate si platile efectuate de catre o tara in relatiile sale cu alte tari intr-o perioada de regula un an.
3. al saptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< franceza balance)

Varianta definitie 6: BalanȚĂ substantiv feminin
1. Instrument pentru cantarit, bazat pe principiul echivalarii a doua greutati cu ajutorul unui sistem de parghii; cantar; cumpana. ♢ A pune in balanta = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare.
2. (Cont.; fin.) Raport intre doua sume, doua conturi etcetera ♢ Balanta comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari (pe o perioada de un an); balanta de plati = raportul dintre sumele incasate din strainatate de catre o tara si cele pe care le plateste altor state intr-o anumita perioada de timp, de obicei un an. [Plural -te. / < limba italiana balanza, conform limba latina bilanx < bis – de doua ori, lanx – tava].

Varianta definitie 7: Balanta (balante), substantiv feminin – Cintar.
Varianta palanta.
Mr. palandza.
Ven. balanza, de unde provin limba neogreaca: μπαλάντσα sau παλάντσα, limba albaneza paljantsë, bulgara palanca.
Varianta, comuna in vorbirea popular din Muntenia, deriva din limba neogreaca: (conform Bogrea, Dacor., IV, 791).