Banal -ă
Definitie, sens si explicatie
1Banal, -ă, banali, -e, adjectiv Lipsit de originalitate; obisnuit, comun. – Din franceza Banal.
2Banal antonim: sublim, extraordinar, original
3Banal adjectiv
1. verifica cuvantul: monoton.
2. verifica cuvantul: arhicunoscut.
3. comun, neoriginal, (figurativ) ieftin. (Un procedeu stilistic -.)
4. verifica cuvantul: prozaic.
5. verifica cuvantul: comun.
6. comun, obisnuit, ordinar, (invechit) prost, prostesc. (În lucruri - ei vad numai minuni.)
7. marunt, meschin, neinsemnat. (Interese -.)
1. verifica cuvantul: monoton.
2. verifica cuvantul: arhicunoscut.
3. comun, neoriginal, (figurativ) ieftin. (Un procedeu stilistic -.)
4. verifica cuvantul: prozaic.
5. verifica cuvantul: comun.
6. comun, obisnuit, ordinar, (invechit) prost, prostesc. (În lucruri - ei vad numai minuni.)
7. marunt, meschin, neinsemnat. (Interese -.)
4Banal adjectiv m., plural banali; f. singular banala, plural banale
5Banal -a (-i, -e) Care nu se deosebeste prin nimic; lipsit de originalitate; ordinar; comun; obisnuit; trivial; vulgar. /<fr. banal, limba italiana banale
6Banal, -ă adjectiv lipsit de originalitate; obisnuit, comun. (< franceza banal)
7Banal, -ă adjectiv Neoriginal; obisnuit, comun. [< franceza banal].