Barbar -ă
Definitie, sens si explicatie
1Barbar, -ă, barbari, -e, substantiv masculin si feminin:
1. Nume dat, in antichitate, de greci si de romani oricui nu era grec sau roman.
2. (La m. plural) Nume generic pentru popoarele care au navalit la inceputul evului mediu in Europa; (si la singular) persoana care facea parte dintr-un asemenea popor.
3. Figurativ (Adesea adjectival) Persoana necivilizata, cu purtari grosolane. ♦ Persoana cu atitudine si comportare inumana, cruda, salbatica. ♦ (Adverbial) În mod crud, salbatic, grosolan. – Din franceza barbare, limba latina Barbarus.
1. Nume dat, in antichitate, de greci si de romani oricui nu era grec sau roman.
2. (La m. plural) Nume generic pentru popoarele care au navalit la inceputul evului mediu in Europa; (si la singular) persoana care facea parte dintr-un asemenea popor.
3. Figurativ (Adesea adjectival) Persoana necivilizata, cu purtari grosolane. ♦ Persoana cu atitudine si comportare inumana, cruda, salbatica. ♦ (Adverbial) În mod crud, salbatic, grosolan. – Din franceza barbare, limba latina Barbarus.
2Barbar adjectiv , adverb
1. adjectiv primitiv, salbatic, (invechit) sireap, varvar, varvaresc. (Triburi, neamuri -.)
2. adjectiv , adverb verifica cuvantul: rau.
3. adjectiv crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, salbatic, (invechit) varvaresc, (figurativ) dur. (Un procedeu -.)
1. adjectiv primitiv, salbatic, (invechit) sireap, varvar, varvaresc. (Triburi, neamuri -.)
2. adjectiv , adverb verifica cuvantul: rau.
3. adjectiv crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, salbatic, (invechit) varvaresc, (figurativ) dur. (Un procedeu -.)
3Barbar substantiv masculin, plural barbari
4Barbar2 -i m. 1) (in antichitate) Nume dat de greci si de romani celor care apartineau unei populatii straine. 2) la plural Nume dat popoarelor migratoare care au invadat Europa la inceputul evului mediu. 3) Individ care apartinea unui asemenea popor. 4) fig.
Persoana care se comporta in mod necivilizat. /<lat. barbarus, franceza barbare
Persoana care se comporta in mod necivilizat. /<lat. barbarus, franceza barbare
5Barbar1 -a (-i, -e) 1) si adverbial Care tine de barbari; propriu barbarilor. Triburi -e. 3) si substantival (despre persoane) Care este lipsit de mila; crud; nemilos; salbatic. Purtare -a. 3) si substantival figurativ Care vadeste lipsa de respect fata de cultura si civilizatie; salbatic. /<lat. barbarus, franceza barbare
6Barbar, -ă substantiv masculin feminin
1. nume dat de greci si romani oricarui individ care apartinea unei populatii straine.
2. (plural) nume dat in trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la inceputul evului mediu; (sg.) individ apartinand unui asemenea popor.
3. (fig.; si adjectiv ) om crud, salbatic, necivilizat; grosolan. ♢ (adv.) in mod crud, salbatic. (< franceza barbare, limba latina barbarus)
1. nume dat de greci si romani oricarui individ care apartinea unei populatii straine.
2. (plural) nume dat in trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la inceputul evului mediu; (sg.) individ apartinand unui asemenea popor.
3. (fig.; si adjectiv ) om crud, salbatic, necivilizat; grosolan. ♢ (adv.) in mod crud, salbatic. (< franceza barbare, limba latina barbarus)
7Barbar, -ă substantiv masculin si feminin:
1. Nume dat de greci si romani oricarui individ care apartinea unei populatii straine care nu vorbea latina sau greaca; strain.
2. (La plural) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care au invadat Imperiul roman in primele secole ale erei noastre; (la singular; rar) individ care apartine unui asemenea popor.
3. (Fig.; adesea adjectiv ) Om crud, salbatic, necivilizat; grosolan. [Accentuat si barbar. / < limba latina barbarus, limba greaca (veche) barbaros – strain, conform franceza barbare].
1. Nume dat de greci si romani oricarui individ care apartinea unei populatii straine care nu vorbea latina sau greaca; strain.
2. (La plural) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care au invadat Imperiul roman in primele secole ale erei noastre; (la singular; rar) individ care apartine unui asemenea popor.
3. (Fig.; adesea adjectiv ) Om crud, salbatic, necivilizat; grosolan. [Accentuat si barbar. / < limba latina barbarus, limba greaca (veche) barbaros – strain, conform franceza barbare].
8Barbar (barbara), adjectiv – Salbatic, crud. – Varianta (invechit) varvar. – Mr. varvar.
Franceza barbare, din limba latina barbarus.
În forma sa mai veche, totusi, apare in rom. din secolul Xvi, din limba greaca (veche) βάρβαρος, sau din rezultatul ei limba slava (veche), varŭvarŭ.
Derivat barbarie, substantiv feminin; barbarism, substantiv neutru; barbariza, verifica cuvantul:b. (a aduce in stare de barbarie); varvar(ic)esc, adjectiv (barbar, crud).
Franceza barbare, din limba latina barbarus.
În forma sa mai veche, totusi, apare in rom. din secolul Xvi, din limba greaca (veche) βάρβαρος, sau din rezultatul ei limba slava (veche), varŭvarŭ.
Derivat barbarie, substantiv feminin; barbarism, substantiv neutru; barbariza, verifica cuvantul:b. (a aduce in stare de barbarie); varvar(ic)esc, adjectiv (barbar, crud).
9!barbar adjectiv m., substantiv masculin, plural barbari; adjectiv f., substantiv feminin barbara, plural barbare