Baron
Definitie, sens si explicatie
1Baron, baroni, substantiv masculin (În prima faza a oranduirii feudale din apusul si centrul Europei) Mare senior; (mai tarziu) titlu de noblete intermediar intre titlul de cavaler si acela de viconte; persoana care are acest titlu. – Din franceza Baron.
2Baron substantiv masculin, plural baroni
3Baron -i m. 1) Mare senior feudal, posesor al unui domeniu. 2) Titlu de noblete in ierarhia feudala, superior cavalerului si inferior vicontelui. 3) Persoana care detinea acest titlu. /<fr. baron
4Baron substantiv masculin Piesa din carne de batal sau miel constand din cele doua pulpe legate prin portiunea de spinare corespunzatoare, pregatita la cuptor sau la frigare, servita cu legume. – Franceza baron; limba germana Baronstück.
5Baron substantiv masculin senior feudal care avea pe pamanturile sale drepturi absolute. ♢ titlu de noblete intre cavaler si viconte. (< franceza baron, limba germana Baron)
6Baron substantiv masculin Senior feudal care avea pe pamanturile sale drepturi absolute; titlu de noblete intre cavaler si viconte; persoana avand acest titlu. [< franceza baron, conform limba italiana barone, limba germana Baron].
7Baron (baroni), substantiv masculin – Titlu de noblete intre cel de cavaler si cel de viconte.
Franceza baron sau limba germana Baron, ultimul in Trans. – Derivat baroneasa, substantiv feminin (sotie sau fiica de baron, baroana); baronesc, adjectiv (de baron); baronie, substantiv feminin (titlu de baron).
Franceza baron sau limba germana Baron, ultimul in Trans. – Derivat baroneasa, substantiv feminin (sotie sau fiica de baron, baroana); baronesc, adjectiv (de baron); baronie, substantiv feminin (titlu de baron).
8Baron, baroni substantiv masculin (peior.) membru marcant al Patidului Social Democrat din Romania, care domina autoritar viata economica si politica a unui judet sau a unui oras (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)