Definitie Bau - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Bau interjectie Cuvant cu care se sperie, de obicei in gluma, copiii. – Onomatopee.

Varianta definitie 2: Bau interjectie

Varianta definitie 3: Bau interjectie – Se foloseste cu intentia de a surprinde sau a speria.
Este creatie expresiva, care se foloseste atit in forma simpla, cit si repetata, baubau; conform limba neogreaca: μπάμπουλα, calabr., sicil. babbau, limba germana Wauwau.
În limbajul copiilor de la oras se folosesc mai cu seama: bau, interjectie; bau, substantiv masculin (lupul, sperietoarea) si baubau, substantiv masculin (speriatoarea, magaoaia), acesta din urma poate datorita influentei numeroaselor dadace de origine germana.
Forma reduplicata s-a redus uneori la babau(a), substantiv masculin si feminin: În nordul Trans. se foloseste a bauna, verb (a urla), care pare a depinde de aceeasi sursa expresiva.
Totusi, Puscariu, ZRPh., XXXIII, 232 (urmat de REW 1001 si DAR) il deriva din limba latina *baubŭlare, si acesta din baubāri (conform sard. baulai „a latra”); dar ipoteza pare inutila, si fonetismul prezinta dificultati.
Dupa Pascu, Beiträge 8, a bauna ar fi produsul unei contaminari a limba latina baulare cu verbe de tipul mieuna, scheuna.