Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bazaconie

1 * Cuvantul cu diacritice: bazacónie
Cuvantul fara diacritice: bazaconie

Definitie: BAZACONIE, bazaconii, substantiv feminin Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Familiar) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din limba slava (veche) bezŭ-zakonije.

2 * Cuvantul cu diacritice: bazacónie
Cuvantul fara diacritice: bazaconie

Definitie: BAZACONIE substantiv verifica cuvantul: abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

3 * Cuvantul cu diacritice: bazacónie
Cuvantul fara diacritice: bazaconie

Definitie: BAZACONIE substantiv 1. verifica cuvantul: ciudățenie. 2. verifica cuvantul: absurditate. 3. verifica cuvantul: năzbâtie.

4 * Cuvantul cu diacritice: bazacónie
Cuvantul fara diacritice: bazaconie

Definitie: bazaconie substantiv feminin (silabe -ni-e), art. bazaconia (silabe -ni-a), g.-d. art. bazaconiei; plural bazaconii, art. bazaconiile (silabe -ni-i-)

5 * Cuvantul cu diacritice: bazacónie -i
Cuvantul fara diacritice: bazaconie

Definitie: BAZACONIE -i f. 1) Faptă sau vorbă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsite de gravitate; năzbâtie; poznă; boroboață; șotie. 2) Lucru bizar. [Art. bazaconia; G.-D. bazaconiei; Sil. -ni-e] limba slava (veche) bezu-zakonije

6 * Cuvantul cu diacritice: bazacónie -íi
Cuvantul fara diacritice: bazaconie

Definitie: bazaconie (-ii), substantiv feminin – 1. (Înv.) Nedreptate, strîmbătate. – 2. Extravaganță, lucru bizar, aiureală. Sl. bezakonije „nedreptate” (Moklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 12; Șeineanu, Semasiol., 218), format de la zakonŭ „lege” cu prefix privativ, de la limba greaca (veche) ἀνομία. Rom. a luat din limba slava (veche) nu numai cuvîntul, ci și modelul compunerii, reprodus în fără de lege și în nelegiuire. Derivat bezaconic, adjectiv (învechit, criminal); bezaconui, verb cuvant invechit (a săvîrși nedreptăți). Probabil aparține aceluiași grup boscoană, substantiv feminin, cu varianta bozgoană, boscoadă, bongoasă, borboană (farmece, magie) și der. bosconiță, substantiv feminin (vrăjitoare) și bosconi, verb (a face farmece; a bombăni, a bodogăni). Bozgoană pare a fi simplu dublet al lui bazaconie, cu reducerea atonelor și posibil cu influența lui blazgonie și boboană. Totuși, Diez, I, 128; Cihac, II, 623 și Koerting 1259 relaționează acest cuvînt cu limba greaca (veche) βασϰαίνω „a face farmece”. Derivarea nu este posibilă fonetic (conform Densusianu, Rom., XXXIII, 275) cu toate acestea este repetată de DAR și de Diculescu, Elemente, 474.