Baș
Definitie, sens si explicatie
1Bas1- (Înv.) Element de compunere avand sensul de „principal, cu gradul cel mai inalt”, izolat din cuvinte turcesti care denumeau functii sau ranguri (bas-aga, bas-caimacam etcetera) si folosit uneori la formarea de substantive. – Din limba turca: Bas.
2Bas2, adverb (Regional) Chiar, tocmai. – Din scr. Baš.
3Bas substantiv verifica cuvantul: staroste.
4Bas adverb verifica cuvantul: chiar, tocmai.
5Bas adverb
6Bas substantiv neutru
7Bas adverb – Chiar, tocmai, exact asa. – Varianta abes.
Sb. bas.
Necunoscut in afara de Banat si Olt.
Sb. bas.
Necunoscut in afara de Banat si Olt.
8Bas substantiv masculin –
1. Capat, extremitate. –
2. Capetenie, conducator.
Limba Turca: bas (seineanu, Ii, 39; Lokotsch 260).
Înv., astazi nefolosit ca un cuvint independent.
Intra in compunerea unui numar de functii si indeletniciri de origine orientala, pentru a desemna capetenia breslei sau pe cel dintii din categoria lui: bas-besleaga, sef de politie; bas-ciohodar, camaras etcetera
1. Capat, extremitate. –
2. Capetenie, conducator.
Limba Turca: bas (seineanu, Ii, 39; Lokotsch 260).
Înv., astazi nefolosit ca un cuvint independent.
Intra in compunerea unui numar de functii si indeletniciri de origine orientala, pentru a desemna capetenia breslei sau pe cel dintii din categoria lui: bas-besleaga, sef de politie; bas-ciohodar, camaras etcetera
9Bas1 (rar) adverb
10*bas2 (capetenie, staroste) substantiv masculin, plural basi
11Bas3 (capatul unei barci, agio) (rar) substantiv neutru