Benign -ă
Definitie, sens si explicatie
1Benign, -ă, benigni, -e, adjectiv (Despre boli) Lipsit de gravitate; usor. – Din limba latina Benignus, fr. Benin, -igne.
2Benign antonim: malign
3Benign adjectiv (Medical) curabil, usor, vindecabil. (Forma - a unei boli.)
4Benign adjectiv m., plural benigni; f. singular benigna, plural benigne
5Benign -a (-i, -e) 1) (despre boli, tumori etcetera) Care nu prezinta gravitate; fara consecinte grave. 2) fig.
Care este lipsit de gravitate, de intensitate; usor; inofensiv. /<lat. benignus
Care este lipsit de gravitate, de intensitate; usor; inofensiv. /<lat. benignus
6Benign, -ă adjectiv (despre boli) care nu da complicatii sau stari grave. (< limba latina benignus, franceza benigne)
7Benign, -ă adjectiv (Medical; op. m a l i g n) Usor, care nu da complicatii sau stari grave. ♦ Bun, cumsecade, de bine. [< limba latina benignus, conform franceza benigne].