Definitie Beteală - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BetealĂ s.f.
1. (Adesea figurativ) Fir lung de metal auriu sau argintiu. ♦ Prin specializare: Podoaba facuta din asemenea fire (pentru mirese). [Varianta: Peteala s.f.]
2. (Botanica) Orzoaica-de-balta (Vallisneria spiralis). [Varianta: Peteala substantiv feminin] – Din limba neogreaca: Petalion.

Varianta definitie 2: BetealĂ substantiv (regional) tel. (- miresei).

Varianta definitie 3: Beteala substantiv feminin, g.-d. art. betelii

Varianta definitie 4: BetealĂ f.
Manunchi de fire metalice lungi, lucioase (argintii sau aurii), cu care se impodobesc miresele. [G.-D. Betelii; Sil. -tea-la] /<ngr. petali

Varianta definitie 5: Beteala (-eli), substantiv feminin –
1. Podoaba din fire de metal auriu (arareori argintiu) pe care miresele si-o pun in cap. –
2. Matase de porumb.
Varianta peteala, betea.
Ngr. πετάλιον „foita de aur”, de unde limba latina med. petalum „lamina aurea in capite Romani pontificis” (Du Cange); probabil inca un detaliu faptul ca costumul tipic al taranului roman imita moda imperiala bizantina.
Dupa Cihac, II, 685 si Candrea, din limba greaca (veche) πετάλον, limba neogreaca: πετάλι „foaie, petala”.
Totusi, chiar Cihac deriva peteala din limba slava (veche) petalja „nod”, ca si cum ar fi un cuvint diferit.
Varianta este un sing. refacut, conform Byck-Graur