Definitie Bici - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BiCI, bice, substantiv neutru (Adesea figurativ) Obiect alcatuit dintr-o curea sau o impletitura de curele, mai rar de canepa, legata de un bat, cu care se lovesc sau se indeamna animalele sa mearga. ♦ Lovitura data cu obiectul descris mai sus. [Varianta: (regional) Zbici substantiv neutru] – Din limba slava (veche) Biči.

Varianta definitie 2: Bici substantiv biciusca, (regional) naparca, (Moldova) puha, (Ban. si Transilvania) zbici. (O lovitura de -.)

Varianta definitie 3: Bici substantiv neutru, plural bice

Varianta definitie 4: Bici bice n. 1) Obiect constand dintr-o curea sau dintr-o impletitura de curele, legata de un bat, cu care se indeamna vitele la mers. 2) Lovitura data cu un astfel de obiect. 3) fig.
Întamplare nefasta, care aduce mari pierderi si suferinte; nenorocire. [Monosilabic] /<sl. biti

Varianta definitie 5: Bici (bice), substantiv neutru –
1. Obiect din impletitura de curele cu care se lovesc sau indeamna animalele sa mearga. –
2. Lovitura data cu acest obiect.
Sl. bičĭ de la biti „a lovi” (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw.
Elem., 14; Cihac; Berneker 56); conform bulgara bičŭ, limba sarba:, cr., ceh., limba rusa bič, pol. bicz.
Conform: si bat.
Derivat biciui, verb (a bate cu biciul); biciuiala, substantiv feminin (bataie cu biciul, flagelare); biciuitor, adjectiv (care biciuieste); biciusca, substantiv feminin (bici).
Din rom. provine sas. bitsch.
Ngr. βίτσα si limba albaneza bisk se trag direct din limba slava (veche) (conform G. Meyer, 34).

Varianta definitie 6: Bici, bice substantiv neutru (det.) infractor aflat la prima condamnare. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)