Biet biată
Definitie, sens si explicatie
1Biet, biată, bieti, biete, adjectiv
1. (Preceda nume de fiinte) Vrednic de mila, de plans; sarman. ♦ (Despre morti) Regretat.
2. Vrednic de dispret; fara insemnatate, fara valoare. – Conform: limba slava (veche) b ĕ d i n ŭ.
1. (Preceda nume de fiinte) Vrednic de mila, de plans; sarman. ♦ (Despre morti) Regretat.
2. Vrednic de dispret; fara insemnatate, fara valoare. – Conform: limba slava (veche) b ĕ d i n ŭ.
2Biet adjectiv
1. nenorocit, nevoias, sarac, sarman, (livresc) mizer, pauper, (popular) nemernic, pacatos, saracan, (invechit si reg.) ticait, ticalos, (prin Muntenia si Olt.) saget, (invechit) cainic, misel, miselos. (Un - taran; -ul de mine!)
2. neinsemnat, obscur, umil. (Un - functionar.)
1. nenorocit, nevoias, sarac, sarman, (livresc) mizer, pauper, (popular) nemernic, pacatos, saracan, (invechit si reg.) ticait, ticalos, (prin Muntenia si Olt.) saget, (invechit) cainic, misel, miselos. (Un - taran; -ul de mine!)
2. neinsemnat, obscur, umil. (Un - functionar.)
3Biet adjectiv m., plural bieti; f. singular biata, g.-d. art. bietei, plural biete
4Biet biata (bieti, biete) si substantival 1) Care trezeste compasiune; vrednic de mila; sarman; sarac; nenorocit. 2) (despre morti) De care iti pare rau ca nu mai exista; regretat. 3) Care nu prezinta nici o importantat; demn de dispret. [Monosilabic] /<sl. bĕdinu