1
Bîrzoi (-oaie), adjectiv – Ridicat, îmbîrligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sînt cîinele, capra, calul etc.
Slavă bŭrzŭ „rapid” (› sârbă brz, bulgară brăz; conform Berneker 108), în parte contaminat de maghiară borzolni (› română burzului).
În afară de influența acestui ultim cuvînt, schimbarea semantică a lui bîrzoi se explică printr-o confuzie între cauză și efect, căci animalele care aleargă o fac de obicei cu coada ridicată.
Derivat bîrzeică, substantiv feminin (sanie); bîrzoi, verb (a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire; a se zbîrli, a se speria); bîrzoiat, adjectiv (zbîrlit; prost dispus); îmborzoia, verb (Transilvania, a se încreți).
Presupunem că trebuie să se adauge aceleiași familii cuvîntul bîrzoc, substantiv masculin (cînepă ce rămîne fără a crește), care trebuie probabil înțeles „plantă ce crește rapid”, adică „(plantă) prematură, care nu ajunge la maturitate”.
Slavă bŭrzŭ „rapid” (› sârbă brz, bulgară brăz; conform Berneker 108), în parte contaminat de maghiară borzolni (› română burzului).
În afară de influența acestui ultim cuvînt, schimbarea semantică a lui bîrzoi se explică printr-o confuzie între cauză și efect, căci animalele care aleargă o fac de obicei cu coada ridicată.
Derivat bîrzeică, substantiv feminin (sanie); bîrzoi, verb (a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire; a se zbîrli, a se speria); bîrzoiat, adjectiv (zbîrlit; prost dispus); îmborzoia, verb (Transilvania, a se încreți).
Presupunem că trebuie să se adauge aceleiași familii cuvîntul bîrzoc, substantiv masculin (cînepă ce rămîne fără a crește), care trebuie probabil înțeles „plantă ce crește rapid”, adică „(plantă) prematură, care nu ajunge la maturitate”.
DER – dicționarul etimologic