1
Bîrlog (-oage), substantiv neutru – Vizuină. – Variantă bîrloc, bîrloagă. Meglenoromână bărlog. Slavă brŭlogŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 15); conform sârbă brlog, ruteană berlog, polonă barłog, rusă berloga.
Din slavă a intrat și în albaneză borlok, maghiară barlang, neogreacă μπριλόγο (G. Meyer, Neugr.
St., II, 44).
Elem., 15); conform sârbă brlog, ruteană berlog, polonă barłog, rusă berloga.
Din slavă a intrat și în albaneză borlok, maghiară barlang, neogreacă μπριλόγο (G. Meyer, Neugr.
St., II, 44).
DER – dicționarul etimologic