Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bob

1 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB¹, (1) boabe, substantiv neutru (2, rar 1) bobi, substantiv masculin 1. Substantiv neutru: Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ♢ Locutiune adverb Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ♢ Expresie A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. Substantiv masculin Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. – Din limba slava (veche) bobŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB², boburi, substantiv neutru Sanie cu un rând suplimentar de tălpici în față, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit. ♦ Sportul practicat cu acest fel de sanie; bobslei. – Din limba engleza, franceza bob[sleigh].

3 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB³, boburi, substantiv neutru Instalație pentru ridicarea materialelor de construcție. – Etimologie necunoscuta

4 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB substantiv verifica cuvantul: bacă.

5 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB substantiv (SPORT) (rar) bobslei.

6 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB substantiv 1. boabă, grăunte, sămânță, (regional) boambă, boană. (Un - de grâu.) 2. verifica cuvantul: picătură. 3. (BOTANICA) bob-de-țarină (Lathyrus sylvester) = (regional) măzăriche, scrântiță; bob-de-țarină (Lathyrus platyphyllos) = (regional) măzăriche.

7 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: bob (plantă) substantiv masculin

8 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: bob (sămânță folosită la ghicit) substantiv masculin, plural bobi

9 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: bob (sămânță) substantiv neutru, plural boabe

10 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: bob (sanie) substantiv neutru, plural boburi

11 * Cuvantul cu diacritice: bob -uri
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB³ -uri n. 1) Sanie sportivă pentru mai multe persoane, dirijată cu un volan sau cu două cabluri. 2) Sport practicat cu această sanie. limba engleza bob[sleigh]

12 * Cuvantul cu diacritice: bob boábe
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB² boabe n. 1) Fiecare dintre părțile componente (asemănătoare cu un grăunte) ale unei totalități de elemente omogene; fir. - de nisip. 2) Obiect mic, de formă rotundă, separat dintr-o cantitate mare de obiecte identice. - de mărgăritar. /Origine necunoscuta

13 * Cuvantul cu diacritice: bob -i
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB¹ -i m. 1) Plantă leguminoasă cu fructul păstaie, cu semințe mari, ovale și plate. 2) Sămânța acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de semințe ale acestei plante. ♢ A da (sau a ghici) în -i a prezice viitorul cuiva după felul cum se aranjează bobii aruncați de către ghicitor. - cu - amănunțit, luând fiecare element în parte; fir cu fir. Din - în - fără grabă și foarte atent. - numărat exact; întocmai. limba slava (veche) bobu

14 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB¹ Sanie de mai multe persoane, care se poate conduce cu un volan sau cu două cabluri, fiind folosită mai ales la concursuri. ♦ Sport practicat cu această sanie; bobslei. [Plural -buri. / conform limba engleza, franceza bobsleigh].

15 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB² substantiv neutru elevator cu turn pentru ridicarea unor materiale de construcție la înălțimea schelelor. (< limba engleza bob)

16 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB¹ substantiv neutru 1. sanie de metal foarte joasă și îngustă, pentru două sau patru persoane, prevăzută în față cu două patine mobile, condusă cu ajutorul unui volan sau al unor „fise”, la concursuri pe pante special amenajate. 2. sport practicat cu această sanie; bobslei. (< limba engleza, franceza bob/sleigh/)

17 * Cuvantul cu diacritice: bob
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: BOB² substantiv neutru Elevator cu turn pentru ridicarea betonului și a altor materiale la înălțimea schelelor. [Plural -buri. / < limba engleza bob].

18 * Cuvantul cu diacritice: bob -oábe
Cuvantul fara diacritice: bob

Definitie: bob (-oabe), substantiv neutru – 1. Boabă, boabă făinoasă. – 2. Numele celor 41 de boabe (alteori de porumb) cu care ghicitoarele obișnuiesc să prezică viitorul. – 3. Grăunte în general. – 4. (Înv.) Sămînță. – 5. Strop, pic, cantitate minimă. Mr., megl. bob „fasole”. Sl. bobŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34); conform bulgara, limba rusa bob. În prima sa accepție, nu are plural; în a doua, se folosește numai la plural, bobi. Pe baza plural n. boabe, care se folosește în celelalte cazuri, s-a format din nou un f. boabă, care coincide cu limba sarba: boba. Derivat boabă, substantiv feminin (grăunte; bob; strop, pic, cantitate minimă); boambă, substantiv feminin (grăunte; bob); bobăreasă și (prin contaminare cu babă) băbăreasă, substantiv feminin (ghicitoare, prezicătoare); bobi, verb (a ghici); bobic, substantiv neutru (bulgăre); bobică, substantiv feminin (oală, vas rotund); bobiște, substantiv feminin (teren cultivat cu bob); bobiță, substantiv feminin (boabă; grăunte; vuietoare, Empetrum nigrum; plantă, Paris quadrifolia), conform limba sarba: bobica „boabă”; bobițar, substantiv masculin (Trans., coacăz); bobitoare, substantiv feminin (prezicătoare); bobos, adjectiv (cu mult bob); popic, substantiv neutru (bilă folosită la jocul de popice; joc de popice); popicar, substantiv masculin (proprietar de popicărie; jucător de popice); popicărie, substantiv feminin (sală de popice). Popic, de la bobic, trebuie să se fi spus la început pentru bila cu care se joacă; astăzi se spune curent despre jocul în sine, și de fiecare din cele nouă bucăți de lemn cilindrice ale acestuia, poate datorită unei confuzii, glumețe sau inconștiente, cu popă, nume care se dă de obicei piesei centrale. Trebuie să semnalăm că ar fi posibilă o explicație diferită, dat fiind existența lui bobic, substantiv masculin, care se folosește în Muntenia cu sensul de „prăjină, băț”. – Din rom. trebuie să provină limba tiganeasca: sp. bobi „bob” (Besses 37).