Bon
Definitie, sens si explicatie
1Bon, bonuri, substantiv neutru
1. Bilet provizoriu pe baza caruia se elibereaza o marfa, un bun etcetera
2. Hartie de valoare emisa de stat sau de o institutie financiara recunoscuta de stat. ♢ Bon de tezaur = obligatie emisa de stat pentru sumele imprumutate pe termen scurt si pentru care statul plateste dobanda. – Din franceza Bon.
1. Bilet provizoriu pe baza caruia se elibereaza o marfa, un bun etcetera
2. Hartie de valoare emisa de stat sau de o institutie financiara recunoscuta de stat. ♢ Bon de tezaur = obligatie emisa de stat pentru sumele imprumutate pe termen scurt si pentru care statul plateste dobanda. – Din franceza Bon.
2Bon substantiv neutru, plural bonuri
3Bon -uri n. 1) Document care da detinatorului dreptul sa primeasca suma indicata pe el sau sa procure anumite lucruri. 2) Nota (de plata) cu care se achita sau se ridica marfa intr-un magazin. 3) fin.
Hartie de valoare, emisa de stat sau de o institutie bancara. ♢ - de tezaur obligatie emisa de stat pentru a obtine imprumuturi (cu dobanda) de la cetateni sau de la banci. /<fr. bon
Hartie de valoare, emisa de stat sau de o institutie bancara. ♢ - de tezaur obligatie emisa de stat pentru a obtine imprumuturi (cu dobanda) de la cetateni sau de la banci. /<fr. bon
4Bon substantiv neutru
1. dovada, inscris care autorizeaza pe detinator sa primeasca ceva; nota de plata cu care se achita o marfa etcetera
2. - de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private. (< franceza bon)
1. dovada, inscris care autorizeaza pe detinator sa primeasca ceva; nota de plata cu care se achita o marfa etcetera
2. - de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private. (< franceza bon)
5Bon substantiv neutru
1. Dovada, inscris (cu caracter provizoriu) care autorizeaza pe detinator sa primeasca ceva. ♦ Nota de plata cu care se achita marfa la casa unui magazin.
2. Hartie de valoare emisa de stat sau de o institutie bancara. [< franceza bon].
1. Dovada, inscris (cu caracter provizoriu) care autorizeaza pe detinator sa primeasca ceva. ♦ Nota de plata cu care se achita marfa la casa unui magazin.
2. Hartie de valoare emisa de stat sau de o institutie bancara. [< franceza bon].
6Bon (bonuri), substantiv neutru – Bilet pe baza caruia se elibereaza un bun, o marfa etcetera Franceza bon. – Derivat (din franceza) bonifica, verb; bonificatie, substantiv feminin