Boncăi
Definitie, sens si explicatie
1Boncăi, pers. 3 boncaieste, verb Iv.
Reflexiv si instranzitiv A boncalui. – Conform: scr. b u k a t i.
Reflexiv si instranzitiv A boncalui. – Conform: scr. b u k a t i.
2Boncăi verb a boncalui, (regional) a rancai, a rancalui. (Cerbul - in timpul rutului.)
3Boncai verb, indicativ prezent 3 singular boncaieste/boncaie, imperfect 3 singular boncaia; conjunctie: prezent 3 singular si plural boncaiasca/boncaie
4Boncai (-aesc, -it), verb – A mugi, a scoate ragete. – Varianta boncani, boncalui, buncai.
Sl. bąkati, *bąkaliti, forme a caror existenta se verifica prin limba sarba:, slov. bukati, ceh. boukati, limba sarba: buknuti „a mugi”, limba sarba: bukalište „loc unde mugesc boii”, limba sarba: bukanje „muget”. – Derivat bonca(lu)itura, substantiv feminin (raget).
Prin contaminarea acestor cuvinte cu der. de la boc, de tipul bocani „a lovi”, s-au format cuvintele bontani, verb (Mold. si Bucovina, a lovi, a izbi); bontanitura, substantiv feminin (lovitura, izbitura).
Sl. bąkati, *bąkaliti, forme a caror existenta se verifica prin limba sarba:, slov. bukati, ceh. boukati, limba sarba: buknuti „a mugi”, limba sarba: bukalište „loc unde mugesc boii”, limba sarba: bukanje „muget”. – Derivat bonca(lu)itura, substantiv feminin (raget).
Prin contaminarea acestor cuvinte cu der. de la boc, de tipul bocani „a lovi”, s-au format cuvintele bontani, verb (Mold. si Bucovina, a lovi, a izbi); bontanitura, substantiv feminin (lovitura, izbitura).