1
Bonton substantiv neutru (Rar; adesea ironic) Atitudine, ansamblu de reguli de purtare care trebuie respectate de cineva care dorește să fie pe placul așa-zisei bune societăți. [< franceză bonton].
DN – dicționar de neologisme
2
Bonton substantiv neutru ansamblu de reguli de purtare respectate în așa-zisa societate aleasă. (< franceză bonton)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Bonton substantiv neutru (Franțuzism) Cod de maniere elegante al înaltei societăți. – Din franceză Bon ton.
DEX – dicționarul explicativ
4
Bonton substantiv masculin – Distincție, eleganță.
Franceză bon ton.
Astăzi familiar
Franceză bon ton.
Astăzi familiar
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Bonton substantiv neutru
DOOM – dicționarul ortografic