Bont boantă
Definitie, sens si explicatie
1Bont, boantă, bonti, boante, adjectiv Fara varf, cu varful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, maini, picioare etcetera) Scurt si gros. – Etimologie necunoscuta
2Bont antonim: ascutit
3Bont substantiv verifica cuvantul: rascoala, rasculare, razmerita, razvratire, rebeliune, revolta.
4Bont adjectiv m., plural bonti; f. singular boanta, plural boante
5Bont boanta (bonti, boante) 1) Care are varful rotunjit sau retezat; cu varful tocit. 2) (despre degete, maini, picioare) Care este scurt si gros. /Origine necunoscuta
6*bont2 substantiv neutru, plural bonturi