Borna
Definitie, sens si explicatie
1Borna, bornez, verb I. Tranzitiv A pune borne (1). – Din franceza Borner.
2Borna verb, indicativ prezent 1 singular bornez, 3 singular si plural borneaza
3A borna -ez tranzitiv (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner
4Borna verb I. tr.
A insemna cu borne un teren. [< franceza borner].
A insemna cu borne un teren. [< franceza borner].
5Borna verb tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< franceza borner)