Botă
Definitie, sens si explicatie
1Botă1, bote, substantiv feminin
1. Vas din doage de lemn inalt ca o cofa si infundat la amandoua capetele, cu o mica deschidere pe capacul de deasupra, care serveste pentru transportarea apei sau pentru pastrarea bauturilor alcoolice.
2. (Regional) Donita. – Etimologie necunoscuta
1. Vas din doage de lemn inalt ca o cofa si infundat la amandoua capetele, cu o mica deschidere pe capacul de deasupra, care serveste pentru transportarea apei sau pentru pastrarea bauturilor alcoolice.
2. (Regional) Donita. – Etimologie necunoscuta
2Botă2, bote, substantiv feminin (Regional) Bata. – Din limba maghiara Bot.
3Botă substantiv verifica cuvantul: bata, ciomag, cofa, donita, maciuca.
4Bota (vas de lemn, bata) substantiv feminin, plural bote
5Botă2 -e f.
Vas din doage, infundat la ambele parti, avand o mica deschizatura la capac, folosit pentru transportarea si pastrarea lichidelor. /Origine necunoscuta
Vas din doage, infundat la ambele parti, avand o mica deschizatura la capac, folosit pentru transportarea si pastrarea lichidelor. /Origine necunoscuta
6Botă1 -e f.
Lovitura de scrima data cu floreta sau cu sabia. /<ung. bot
Lovitura de scrima data cu floreta sau cu sabia. /<ung. bot
7Botă substantiv feminin lovitura la scrima cu floreta sau cu sabia. (< franceza botte)
8Botă substantiv feminin Lovitura de scrima cu floreta sau cu sabia. [< franceza botte, limba italiana botta].
9Bota (bote), substantiv feminin –
1. Butoi, ciubar. –
2. Vas de lemn, donita. – Varianta boata.
Cuvint romanic (it. botte, conform sp. bota), intrat pe filiera orientala (ngr. μπότης, limba albaneza bote „urcior”, bulgara bota „vas de lemn”).
Dupa Miklosich, Lexicon, 49, din limba slava (veche) bŭtarŭ „vatra”, „doaga”; pare insa cuvint tarziu in limba slava (veche) Din per. buta „vatra”, dupa Popescu-ciocanel
16. – Derivat botar, substantiv masculin (dogar); botca, substantiv feminin (celula de fagure in care se dezvolta matca; scobitura in trunchiul unui copac).
1. Butoi, ciubar. –
2. Vas de lemn, donita. – Varianta boata.
Cuvint romanic (it. botte, conform sp. bota), intrat pe filiera orientala (ngr. μπότης, limba albaneza bote „urcior”, bulgara bota „vas de lemn”).
Dupa Miklosich, Lexicon, 49, din limba slava (veche) bŭtarŭ „vatra”, „doaga”; pare insa cuvint tarziu in limba slava (veche) Din per. buta „vatra”, dupa Popescu-ciocanel
16. – Derivat botar, substantiv masculin (dogar); botca, substantiv feminin (celula de fagure in care se dezvolta matca; scobitura in trunchiul unui copac).
10Bota substantiv feminin – Pic, strop, nimic.
Mag. bőtő, de la betű „litera” (Bogrea, Dacor., Iii, 728); conform bechi.
Dar trimite eronat la limba italiana boto „stupid” sau megl. buta „tont”.
Mag. bőtő, de la betű „litera” (Bogrea, Dacor., Iii, 728); conform bechi.
Dar trimite eronat la limba italiana boto „stupid” sau megl. buta „tont”.