Breton
Definitie, sens si explicatie
1Breton1, bretoane, substantiv neutru Par lasat pe frunte si retezat in linie dreapta. – Din franceza [à la] Bretonne.
2Breton2, -ă, bretoni, -e, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care face parte din populatia de baza a peninsulei Bretagne (Franta), descendenta a vechilor celti.
2. Adjectiv Care apartine bretonilor2 (1), privitor la bretoni2.
3. S.f.
Limba celtica vorbita de bretoni2 (1). – Din franceza Breton.
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care face parte din populatia de baza a peninsulei Bretagne (Franta), descendenta a vechilor celti.
2. Adjectiv Care apartine bretonilor2 (1), privitor la bretoni2.
3. S.f.
Limba celtica vorbita de bretoni2 (1). – Din franceza Breton.
3Breton (persoana) substantiv masculin, adjectiv m., plural bretoni; f. singular bretona, g.-d. art. bretonei; plural bretone
4Breton (par lasat pe frunte) substantiv neutru, plural bretoane
5Breton1 -oane n.
Par lasat pe frunte si retezat scurt in linie dreapta. /<fr. bretonne
Par lasat pe frunte si retezat scurt in linie dreapta. /<fr. bretonne
6Breton2 -a (-i, -e) Care apartine Bretaniei (Franta) sau populatiei ei; din Bretania. /<fr. breton
7Breton3 -a, -i, -e m. si f.
Persoana care face parte din populatia de baza a Bretaniei (Franta) sau este originara din Bretania. /<fr. breton
Persoana care face parte din populatia de baza a Bretaniei (Franta) sau este originara din Bretania. /<fr. breton
8Breton2, -ă adjectiv, substantiv masculin f. (locuitor) din Bretagne (Franta). ♢ (s. f.) limba indo-europeana din familia celtica, vorbita de bretoni. (< franceza breton)
9Breton1 substantiv neutru par lasat pe frunte si taiat drept. (< franceza /à la/ breton)
10Breton substantiv neutru Par lasat pe frunte si taiat drept. [< franceza breton].