Buzdugan
Definitie, sens si explicatie
1Buzdugan, buzdugane, substantiv neutru
1. Maciuca sau ghioaga de fier (cu maciulia tintuita), folosita in vechime ca arma de lupta sau ca semn al puterii domnesti.
2. Planta acvatica cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii si cu fructe in forma de maciuca; capul-ariciului, sovar (Sparganium ramosum). – Din limba turca: Bozdoğan.
1. Maciuca sau ghioaga de fier (cu maciulia tintuita), folosita in vechime ca arma de lupta sau ca semn al puterii domnesti.
2. Planta acvatica cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii si cu fructe in forma de maciuca; capul-ariciului, sovar (Sparganium ramosum). – Din limba turca: Bozdoğan.
2Buzdugan substantiv verifica cuvantul: cocean.
3Buzdugan substantiv
1. (invechit) topuz. (-ul era semn al puterii domnesti.)
2. (Botanica; Sparganium ramosum) (regional) sovar, capul-ariciului.
1. (invechit) topuz. (-ul era semn al puterii domnesti.)
2. (Botanica; Sparganium ramosum) (regional) sovar, capul-ariciului.
4Buzdugan substantiv neutru, plural buzdugane
5Buzdugan -e n. 1) Maciuca sau ghioaga cu maciulie tintuita, folosita in trecut ca arma de lupta. 2) (in Moldova feudala) Simbol al puterii domnesti. /<turc. bozdogan
6Buzdugan (buzdugane), s.n –
1. Maciuca, ghioaga. –
2. Ciocan, mai. –
3. Planta, Sparganium ramosum. – Varianta buzduga.
Mr., megl. buzdugan.
Limba Turca: bozdogan (seineanu, Ii, 65; Lokotsch 333); conform limba neogreaca: μπουσδογάνον, bulgara buzdugan, limba sarba: buzdovan, pol. buzdygan, limba rusa buzdychan, mag. buzogany. – Derivat bizdigani, verb (a stimula, a incita); buzdugani, verb (a lovi cu maciuca).
Pare putin probabila ipoteza lui Miklosich, Wander., 80, care deriva cuvintul pol. din rom.
1. Maciuca, ghioaga. –
2. Ciocan, mai. –
3. Planta, Sparganium ramosum. – Varianta buzduga.
Mr., megl. buzdugan.
Limba Turca: bozdogan (seineanu, Ii, 65; Lokotsch 333); conform limba neogreaca: μπουσδογάνον, bulgara buzdugan, limba sarba: buzdovan, pol. buzdygan, limba rusa buzdychan, mag. buzogany. – Derivat bizdigani, verb (a stimula, a incita); buzdugani, verb (a lovi cu maciuca).
Pare putin probabila ipoteza lui Miklosich, Wander., 80, care deriva cuvintul pol. din rom.