Bântui
Definitie, sens si explicatie
1Bântui, bấntui, verb Iv.
1. Tranzitiv si instranzitiv (Despre fortele naturii: la pers.3) A lovi insistent si cu violenta (o regiune, recolta, livezile, satele etcetera), producand pagube.
A cutreiera. ♦ Tranzitiv (Despre boli, razboaie, navaliri) A pustii, a devasta, a face ravagii.
2. Tranzitiv (Înv.) A impila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., in imprecatii) A pedepsi, a bate.
Sa (ma) bantuie (Dumnezeu)! - Din limba maghiara Bantani.
1. Tranzitiv si instranzitiv (Despre fortele naturii: la pers.3) A lovi insistent si cu violenta (o regiune, recolta, livezile, satele etcetera), producand pagube.
A cutreiera. ♦ Tranzitiv (Despre boli, razboaie, navaliri) A pustii, a devasta, a face ravagii.
2. Tranzitiv (Înv.) A impila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., in imprecatii) A pedepsi, a bate.
Sa (ma) bantuie (Dumnezeu)! - Din limba maghiara Bantani.
2Bântui verb verifica cuvantul: asupri, exploata, impila, impovara, napastui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, tiraniza, urgisi.
3Bantui verb, indicativ prezent 1 singular bantui, 3 singular si plural bantuie, imperfect 3 singular bantuia
4A Bântui bantuie intranzitiv (despre epidemii, fenomene ale naturii etcetera) A se desfasura cu o mare putere, luand amploare (cauzand pierderi). /<ung. bantani