Cacofonie
Definitie, sens si explicatie
1Cacofonie, cacofonii, substantiv feminin Asociatie neplacuta de sunete; cacofonism. ♦ (Muzica) Suprapunere de sunete discordante; lipsa de armonie. – Din franceza Cacophonie.
2Cacofonie antonim: eufonie
3Cacofonie substantiv (Lingv.) (rar) cacofonism. (A folosit o -)
4Cacofonie substantiv feminin, art. cacofonia, g.-d. art. cacofoniei; plural cacofonii, art. cacofoniile
5Cacofonie -i f. 1) Asociatie sau repetare neplacuta de sunete in vorbire. 2) muz.
Amestec discordant de sunete; lipsa de armonie. [G.-d. Cacofoniei; Sil. -ni-e] /<fr. cacophonie
Amestec discordant de sunete; lipsa de armonie. [G.-d. Cacofoniei; Sil. -ni-e] /<fr. cacophonie
6Cacofonie substantiv feminin intalnire de sunete discordante, neplacute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplacute; cacofonism. (< franceza cacophonie, limba greaca (veche) kakophonie)
7Cacofonie substantiv feminin Întalnire de sunete care impresioneaza neplacut auzul; cacofonism. ♦ (Muzica) Reunire de sunete discordante; lipsa de armonie. [Genitiv -iei. / < franceza cacophonie, conform limba greaca (veche) kakos – rau, phone – sunet].