Caiafă
Definitie, sens si explicatie
1Caiafă, caiafe, substantiv feminin Persoana fatarnica, ipocrita. ♢ Expresie A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc intr-altul (purtandu-l cu vorba). [Pronuntat: -ca-ia-] – Din n.pr. Caiafa.
2Caiafa substantiv feminin (silabe -ia-), g.-d. art. caiafei; plural caiafe
3Caiafă -e f.
Persoana fatarnica. ♢ A trimite (pe cineva) de la Ana la Caiafa a purta cu vorba. [Silabe Ca-ia-] /Din Caiafa n. pr.
Persoana fatarnica. ♢ A trimite (pe cineva) de la Ana la Caiafa a purta cu vorba. [Silabe Ca-ia-] /Din Caiafa n. pr.
4Caiafa (caiafe), substantiv masculin –
1. Ipocrit, fatarnic. –
2. (Argou) Agent de politie.
De la Caifas, in rom.
Caiafa (Tagliavini, Arch.
Rom., Xii, 178).
1. Ipocrit, fatarnic. –
2. (Argou) Agent de politie.
De la Caifas, in rom.
Caiafa (Tagliavini, Arch.
Rom., Xii, 178).
5Caiafa, caiafe substantiv feminin
1. (om) fatarnic / ipocrit.
2. (intl.) informator.
3. (intl.) hot cu vechime / cu experienta. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. (om) fatarnic / ipocrit.
2. (intl.) informator.
3. (intl.) hot cu vechime / cu experienta. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)