Caloian
Definitie, sens si explicatie
1Caloian substantiv masculin Obiect de ritual folcloric in forma unui om de lut impodobit cu flori, care, in timp de seceta, se ingropa sau se arunca in apa ca sa aduca ploaie. [Pronuntat: -lo-ian] – Conform: limba slava (veche) k a l e n ŭ.
2Caloian substantiv (popular) scaloian, mama-ploaie, Muma-padurii. (Cu -ul se invoca ploaia, in credintele populare.)
3Caloian substantiv masculin (silabe -lo-ian)
4Caloian -ieni m. folc.
Obiect de ritual, confectionat din lut sau din lemn, avand chip de om, care, in timp de seceta, se ingroapa sau se arunca in apa cu scopul de a invoca ploaia. [Silabe -lo-ian] /conform limba slava (veche) kalenu
Obiect de ritual, confectionat din lut sau din lemn, avand chip de om, care, in timp de seceta, se ingroapa sau se arunca in apa cu scopul de a invoca ploaia. [Silabe -lo-ian] /conform limba slava (veche) kalenu
5Caloian (-ieni), substantiv masculin – Papusa sau idol de lut, pe care taranii le ingroapa in a treia zi de joi dupa Pasti, pentru a aduce ploaie.
Sl. kaljenŭ „de argila”, datorita materiei prime (Candrea, Noua Revista Romina, Ii, (1900), p. 94-7; Dar).
Dupa vechea traditie, abandonata, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, tar al romino-bulgarilor la inceputul secolul Xiii.
Nu pare probabila nici legatura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu limba albaneza llohë „ploaie”.
Sl. kaljenŭ „de argila”, datorita materiei prime (Candrea, Noua Revista Romina, Ii, (1900), p. 94-7; Dar).
Dupa vechea traditie, abandonata, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, tar al romino-bulgarilor la inceputul secolul Xiii.
Nu pare probabila nici legatura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu limba albaneza llohë „ploaie”.