Caniție
Definitie, sens si explicatie
1Caniție substantiv feminin Albire totala sau partiala a parului. – Din franceza Canitie, limba latina Canities.
2Caniție substantiv (Biol.) caruntete, carunteala, (rar) caruntie. (- parului unei persoane.)
3Canitie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. canitia (silabe -ti-a), g.-d. canitii, art. canitiei
4Caniție f.
Încaruntire partiala sau totala a parului. [Art. Canitia; G.-d. Canitiei; Sil. -ti-e] /<fr. canitie, limba latina canities
Încaruntire partiala sau totala a parului. [Art. Canitia; G.-d. Canitiei; Sil. -ti-e] /<fr. canitie, limba latina canities
5Caniție substantiv feminin incaruntire a parului. (< franceza canitie, limba latina canities)
6Caniție substantiv feminin Încaruntire a parului. [Genitiv -iei. / < franceza canitie, conform limba latina canities – albeata].