1
Căpătâi, căpătâie, substantiv neutru
1. Parte a patului sau a oricărui alt obiect, pe care se pune capul; prin extensiune pernă sau alt obiect pe care se pune capul.
Locuțiune adjectiv și adverb Fără căpătâi = fără ocupație (bine definită), fără rost.
Expresie A sta la căpătâiul cuiva = a veghea lângă o persoană bolnavă. A nu avea căpătâi = a nu avea nici un rost în viață. (Învechit) A face (cuiva) de căpătâi = a căpătui; a căsători (pe cineva).
Carte de căpătâi = a) carte fundamentală într-o disciplină sau în literatură; B) carte preferată.
2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva.
3. Capăt (1), sfârșit.
Expresie A scoate ceva la căpătâi sau a o scoate la căpătâi (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capăt. A da de căpătâi = a da de capăt, a descurca.
Latină Capitaneum.
1. Parte a patului sau a oricărui alt obiect, pe care se pune capul; prin extensiune pernă sau alt obiect pe care se pune capul.
Locuțiune adjectiv și adverb Fără căpătâi = fără ocupație (bine definită), fără rost.
Expresie A sta la căpătâiul cuiva = a veghea lângă o persoană bolnavă. A nu avea căpătâi = a nu avea nici un rost în viață. (Învechit) A face (cuiva) de căpătâi = a căpătui; a căsători (pe cineva).
Carte de căpătâi = a) carte fundamentală într-o disciplină sau în literatură; B) carte preferată.
2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva.
3. Capăt (1), sfârșit.
Expresie A scoate ceva la căpătâi sau a o scoate la căpătâi (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capăt. A da de căpătâi = a da de capăt, a descurca.
Latină Capitaneum.
DEX – dicționarul explicativ
2
Căpătâi căpătâie neutru 1) Parte a patului pe care se pune capul.
A sta la căpătâiul cuiva a veghea lângă un bolnav. 2) Obiect sub formă de sac scurt și larg umplut cu pene, lână sau vată, care se pune sub cap în timpul somnului; pernă.
Fără căpătâi fără casă; fără rost în viață. Carte de căpătâi a) carte fundamentală într-un domeniu; b) carte de care nu te poți despărți. /<latină capitaneum
A sta la căpătâiul cuiva a veghea lângă un bolnav. 2) Obiect sub formă de sac scurt și larg umplut cu pene, lână sau vată, care se pune sub cap în timpul somnului; pernă.
Fără căpătâi fără casă; fără rost în viață. Carte de căpătâi a) carte fundamentală într-un domeniu; b) carte de care nu te poți despărți. /<latină capitaneum
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Căpătâi substantiv neutru, plural căpătâie, articulat căpătâiele
DOOM – dicționarul ortografic