Varianta definitie 1: Cap1, (I, iii) capete, substantiv neutru, (II) capi, substantiv masculin I. Substantiv neutru:
1. Extremitatea superioara a corpului omenesc sau cea anterioara a animalelor, unde se afla creierul, principalele organe de simt si orificiul bucal. ♢ Locutiune adverb Din cap pana-n picioare = de sus pana jos, in intregime, cu desavarsire.
Cu noaptea-n cap = dis-de-dimineata. (Pana) peste cap = extrem de..., exagerat de...
Cu un cap mai sus = (cu mult) mai sus, mai destept, mai reusit, mai bine.
Cu capul plecat = rusinat, umilit, invins.
Pe dupa cap = pe dupa gat, la ceafa. ♢ Locutiune adjectiv (Familiar) Batut (sau cazut) in cap = tampit, prost. ♢ Expresie A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul.
A da (pe cineva) peste cap = a tranti (pe cineva) la pamant; a da jos dintr-o situatie, a dobori, a invinge.
A da peste cap (paharul, bautura etcetera) = a inghiti dintr-o data continutul unui pahar, al unei cani etcetera A da (ceva) peste cap = A) a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etcetera; B) a lucra repede, superficial, de mantuiala.
A scoate capul in lume = a iesi intre oameni, in societate.
A nu-si (mai) vedea capul de... sau a nu sti unde-i sta sau unde-i este capul = a nu sti ce sa mai faca, a fi coplesit de...
A-si pierde capul = a se zapaci.
A nu mai avea unde sa-si puna capul = a ajunge fara adapost, pe drumuri, sarac.
A da din cap = a clatina capul (in semn de aprobare, de refuz etcetera).
A da (cuiva) la cap = a lovi; a omori; a ataca cu violenta pe cineva; a distruge (cu vorba sau cu scrisul).
A umbla cu capul in traista = a fi distrat, neatent.
A se da cu capul de toti peretii (sau de pereti) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greseala facuta.
A-si lua (sau a apuca) lumea in cap = a pleca departe, parasindu-si casa, locul de origine si ratacind prin lume.
A-si pleca capul = a se simti rusinat, umilit; a se da invins, a se supune.
Vai (sau haram) de capul lui = vai de el.
A cadea (sau a veni, a se sparge etcetera) pe (sau de, in) capul cuiva (o situatie neplacuta, un necaz etcetera) = a veni asupra cuiva tot felul de neplaceri si necazuri, a-l lovi o nenorocire.
A cadea pe capul cuiva = a sosi pe neasteptate la cineva (creandu-i neplaceri, deranj).
A sta (sau a sedea, a se tine) de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a starui fara incetare pe langa cineva.
A sedea (sau a sta) pe capul cuiva = a sta pe langa sau la cineva (creandu-i neplaceri, plictisindu-l etcetera).
A se duce de pe capul cuiva = a lasa pe cineva in pace. (Regional) A nu sti (sau a nu avea) ce-si face capului = a nu mai sti ce sa faca pentru a iesi dintr-o situatie grea. ♢ Cap de familie = barbatul care reprezinta puterea familiala si parinteasca; p. gener. orice persoana care procura mijloacele necesare traiului unei familii si o reprezinta juridic. ♢ Cap de expresie = portret in care artistul face un studiu amanuntit al expresiei unui sentiment pe trasaturile chipului omenesc. ♦ (La fotbal) Lovire a mingii cu capul ♦ Cap de bour = nume sub care sunt cunoscute primele serii de marci postale romanesti, avand pe ele capul unui bour. ♦ Parte a monedei care are imprimat un chip. ♦ Parul capului.
2. Capatai; capataiul patului.
3. Individ, ins, cap.
Cate 5 lei de cap. ♢ Expresie Pe capete = care mai de care, in numar foarte mare, pe intrecute.
Cate capete, atatea pareri, exprima o mare divergenta de opinii.
4. Minte, gandire, judecata; memorie. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Cu cap = (in mod) inteligent, destept.
Fara cap = (in mod) necugetat. ♢ Locutiune adjectiv Cu scaun la cap = cu judecata dreapta; cuminte. ♢ Expresie A fi bun (sau usor) la (sau de) cap sau a avea cap usor = a fi destept.
A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost.
A nu(-i) intra (cuiva) in cap = a nu putea pricepe (ceva).
A-i iesi (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta gandul la...; a uita.
A nu-i mai iesi (cuiva ceva) din cap = a-l stapani mereu (acelasi gand), a nu putea uita.
A-i sta capul la... = a se gandi la...
A-si bate (sau a-si framanta, a-si sparge, a-si sfarama etcetera) capul = a se gandi, a se stradui spre a solutiona o problema.
A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) sa inteleaga ceva, a lamuri (pe cineva).
A fi (sau a ramane, a umbla etcetera) de capul sau = a fi (sau a ramane etcetera) liber, independent, nesupravegheat, A face (ceva) din (sau de) capul sau = a face (ceva) fara a se consulta cu altcineva.
A intoarce (sau a suci, a invarti) capul cuiva = a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata; a zapaci; a face pe cineva sa se indragosteasca.
A nu avea cap sa... = a nu avea posibilitatea sa..., a nu putea sa... ♦ (Jur.) Cap de acuzare = motiv pe care se intemeiaza acuzarea.
5. (Înv.) Viata.
A plati cu capul. ♦ (Astazi in expresie) Odata cu capul sau in ruptul capului = cu nici un pret, niciodata.
A-si face de cap = a face ceva ce poate sa-i primejduiasca viata; a face nebunii.
6. Compuse: A) (Entom.) cap-de-mort sau capul-lui-Adam = striga; B) (Botanica) cap-de-cocos = dulcisor; capul-sarpelui = planta erbacee acoperita cu peri aspri si cu flori rosii ca sangele, dispuse in spice simple (Echium rubrum); C) capul-balaurului = o parte a constelatiei balaurului. II. Substantiv masculin Capetenie, sef, conducator. ♦ Initiator. Iii. Substantiv neutru:
1. Varf (al unui obiect). ♦ Extremitate proeminenta a unui dispozitiv, instrument etcetera sau a unui element dintr-un sistem. ♦ Obiect, mecanism sau dispozitiv asemanator cu un cap1 (I 1), folosit in diverse scopuri tehnice.
2. Partea extrema cu care incepe sau sfarseste ceva. ♢ Cap de pod = loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apa, de un defileu etcetera; prin extensiune fortele armate care ocupa acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor si a mijloacelor de lupta. ♢ Locutiune adverb Cap la (sau in) cap = cu partile extreme alaturate. ♢ Expresie Cap de tara = margine de tara; hotar.
Nu-i (un) cap de tara = nu-i nimic grav, nici o nenorocire.
A sta (sau a sedea, a se ridica) in capul oaselor = a se ridica stand in pat, a sta in sezut.
3. Partea de dinainte; inceput, frunte.
În capul coloanei. ♢ Cap de an (sau de saptamana, de iarna etcetera) = inceputul unui an (sau al unei saptamani etcetera) Cap de coloana = cel sau cei care stau in fruntea coloanei.
Cap de afis (sau cap de lista) = primul nume dintr-o lista de persoane afisate in ordinea valorii lor. ♢ Locutiune adverb În cap de noapte sau in capul noptii = dupa ce s-a intunecat bine.
Din (sau de la) cap = de la inceput; de la inceputul randului.
Din capul locului = inainte de a incepe ceva; de la inceput. ♦ Partea principala, mai aleasa (a unui lucru). ♢ Expresie Capul mesei = locul de onoare la masa.
4. Partea de jos sau dindarat a unui lucru; capat; (cu sens temporal) sfarsit. ♢ Expresie A o scoate la cap = a sfarsi (cu bine).
A-i da de cap = a rezolva; a invinge, a razbi.
În cap = (dupa numerale) exact, intocmai.
5. Bucatica rupta dintr-un obiect; prin extensiune lucru de mica importanta. ♢ Expresie Nici un cap de ata = absolut nimic.
Pana la un cap de ata = tot.
6. (În sintagma) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transforma variatiile unui semnal electric in variatii de flux magnetic sau invers, folosit pentru operatii de inregistrare, redare si stergere la magnetofoane. – Limba Latina Caput, (II) dupa franceza Chef < limba latina caput).
Varianta definitie 2: Cap2, capuri, substantiv neutru Parte de uscat care inainteaza in mare; promontoriu. – Din franceza Cap.
Varianta definitie 7: Cap (conducator) substantiv masculin, plural capi
Varianta definitie 8: Cap (geogr.) substantiv neutru, plural capuri
Varianta definitie 9: Cap3 -uri n.
Fasie de uscat ce inainteaza mult in mare; promontoriu. /<fr. cap
Varianta definitie 10: Cap2 -i m.
Persoana care se afla la conducere; conducator; sef. ♢ -ul familiei persoana care asigura traiul unei familii pe care o reprezinta juridic. - incoronat rege. /<lat. caput
Varianta definitie 11: Cap1 -ete n. 1) Parte a corpului la om si animale, unde se afla creierul, principalele organe de simt si cavitatea bucala. ♢ Cu -ul gol cu capul descoperit. Din - pana-n picioare de sus pana jos. Cu noaptea-n - foarte devreme. Cu -ul plecat rusinat; invins. Cu un - mai sus superior. Batut in - tampit; prost. A da la - (cuiva) a) a bate pe cineva; b) a impiedica succesele cuiva. A umbla cu -ul in traista a fi distrat. A-si lua lumea-n - a pleca departe, ratacind prin lume. A cadea pe -ul cuiva a sosi pe neasteptate (si fara a fi dorit). A-si aprinde paie in - a-si cauza neplaceri. A se bate - in - a fi diametral opus. A-si face de - a) a fi obraznic; b) a duce o viata amorala. 2) Judecata sanatoasa; minte. ♢ Cu - destept, cu minte. Fara - necugetat, nesocotit. Cu scaun la - cu judecata sanatoasa. A nu avea - a nu avea minte. A fi greu la - a fi prost. A umbla cu -ul in nori a fi distrat. 3) inv.
Existenta umana; viata. A plati cu -ul. 4) Partea extrema cu care incepe sau cu care se termina ceva (un obiect, un instrument etcetera). -ul scarii. ♢ - de pod portiune de teren aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apa. -ul coloanei inceputul coloanei. /<lat. caput
Varianta definitie 12: Cap2 substantiv neutru parte a unui magnetofon sau casetofon in contact direct cu banda, servind la inregistrarea, redarea sau stergerea impulsurilor electromagnetice. (dupa limba engleza head)
Varianta definitie 13: Cap1 substantiv neutru
1. promontoriu.
2. directie de deplasare a unei (aero)nave. (< franceza cap)
Varianta definitie 15: Cap (-pete), substantiv neutru –
1. Extremitatea superioara a corpului omenesc. –
2. Aspect, infatisare. –
3. Minte, inteligenta, spirit. –
4. Viata, existenta. –
5. Individ, ins. –
6. (Pl.) Capital, avutie. –
7. Șef, capetenie, conducator. –
8. Partea cea mai inalta, mai importanta. –
9. Început, parte initiala. – 1O. Extremitate, parte extrema cu care se sfirseste ceva. –
11. Fata, avers, parte a monedei cu efigia. –
12. (Înv.) Capitol, paragraf. –
13. Pomana din 33 de colaci care se impart pentru odihna sufletului celor morti; se face de obicei chiar in ziua mortii (capul de tarina) la 6 si la 12 saptamini. – Mr. cap, capite; megl. cap, cǫp, capiti, istr. cǫpete.
Limba Latina *capum, forma vulgara de la caput (Puscariu 269; Candrea-Dens., 236; REW 1668; DAR; Rohlfs, Differenzierungen, 51); conform limba italiana capo, prov., cat., franceza chef, sp., port. cabo, toate cu sensuri der.
Din punct de vedere semantic, cuvintul rom. reprezinta, deci, o faza arhaica, intocmai ca sp. cabeza, fata de franceza si limba italiana Conform: capatii, capatina, capcaun, capintortura.
Pl. reproduce limba latina capita (conform om, plural oameni).
Totusi, s-a dezvoltat un plural analogic, capi, care se foloseste numai cu sensul 7, si intr-un mod destul de oscilant: Balcescu scrie indiferent capetele armatei si capii armatei.
Derivat capat, substantiv neutru (parte extrema; sfirsit, deces, moarte; bucata, fragment; extremitatea osiei carului; colac care se da de pomana pentru odihna sufletului mortilor; cuvant invechit, capitol, paragraf), sing. analogic format pe baza plural capete (ca sunet-sunete, ropot-ropote etcetera); timbrul a se explica prin labiala precedenta conform omat-ometi, fat-feti; capes, adjectiv (tenace; incapatinat), cuvint derivat artificial de Odobescu; capetel, substantiv masculin (invechit, inceput; capat, fragment, crimpei; colac de pomana), dim. al lui capat cu sufix -el (Dupa Candrea-Dens., 237; REW 1636 si DAR, din limba latina capĭtĕllum „capsor”; dar semantismul corespunde mai bine der. pe care o sugeram); capetea (var. capatea(la), capetea, capeteala), substantiv feminin (parte a friului care trece peste capul si botul calului), der. de la capetel (conform cel-cea; purcel-purcea; catel-catea etcetera), asa cum pe drept a observat Candrea (pentru Puscariu 277; REW 1637 si DAR, din limba latina capĭtium al carui rezultat *capet s-a format probabil cu sufix -ea); capetenie, substantiv feminin (capetenie, sef), de la capete, cu sufix abstract -enie; capui (var. incapui) verb (a pune stapinire, a captura; a dota, a aproviziona; a imparti pomana numita cap sau capetel), cuvint pe care DAR; Puscariu, Dacor., I, 595 si Scriban il deriva de la mag. kapni „a capata, a obtine”, dar care nu pare posibil a fi separat de cap, cel putin cu ultimul sau sens; este totusi probabil sa se fi produs o contaminare intre cele doua cuvinte, singura care ar explica celelalte acceptii din rom.
De aceeasi provenienta trebuie sa fie capuse, substantiv feminin (mugure, mai ales de vita de vie; paduche al oilor, Melophagus ovinus; ricin, Ricinus communis), mr., megl. capusa, prin intermediul sufix dim. -us, f. -use (ca manuse, piciorus, etcetera).
Derivat propusa de Puscariu, Dacor., I, 594, a fost acceptata de REW 1658 si DAR; conform Rosetti, I,
113. Semantismul nu pare ca reprezinta vreo dificultate ; conform sp. capullo, pe care A. Castro, RFE, 1918, 34, il deriva de la caput si care are acelasi sens.
Celelalte explicatii sint mai putin convingatoare (din bulgara, dupa Pascu, II, 184; de la *cap, postverbal de la capēre, su sensul de „(lucru) care se sterpeleste”, dupa Giuglea, Contributions).
Alb. këpušë („capusa” si „fraga”), bulgara kapuš, limba sarba: kapuša trebuie sa provina din rom. (conform Capidan, Raporturile, 204; pentru relatiile cu limba albaneza, Philippide, II, 703 si Capidan, Meglonorominii, 59).
Derivat capusi (var. incapusa), verb (a inmuguri); capusnic, substantiv masculin (fraguta, Cirsium oleraceum); capsuna, substantiv feminin (fruct, Fragaria elatior, Fragaria collina).
Derivat acestui ultim cuvint nu lasa nici o indoiala (conform limba albaneza si mr. capusa „capusa” si „fraga”); pentru sufix Puscariu, Dacor., I, 593, propune -una, care nu este curent in rom (conform REW 1668).
Probabil trebuie plecat de la *capusun, cu sufix -un, conform gargaun, si cu sing. refacut pe baza plural Derivat capsunica, substantiv feminin (fraguta; specie de planta); capsuniu, adjectiv (culoarea capsunii).
Capsoman, substantiv masculin (prost, nating), pare a fi un der. expresiv de la cap, cu sufix -man, ca gogoman, hotoman etcetera Derivat nu este clara; poate fi vorba de o contaminare cu limba neogreaca: ϰαφο- „sarac” sau mai curind de un infix expresiv ca in cotosman.
Varianta definitie 16: Cap substantiv neutru singular (in fotbal) lovirea mingii cu capul. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 3 litere. Cuvantul incepe cu litera "c" si se termina cu litera "p"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
