1
Vârtej, vârtejuri, substantiv neutru I.
1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o mișcare de rotație; turbion, bulboană. vâltoare, vârticuș.
Rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în locul unde se cufundă cineva sau ceva.
(Fizică) Mișcare a unui fluid, în cursul căreia particulele componente au o deplasare complexă de translație și de rotație.
2. Vânt puternic, vijelios, care se învârtește cu viteză pe loc, ridicând în aer obiecte ușoare (praf, hârtii, frunze uscate etc.)
Sul, coloană, trâmbă (de praf, de fum, de zăpadă etc.).
Compus: vârtejul-pământului = A) plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu flori galbene (Medicago orbicularis); B) mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vârful tulpinii, care crește prin locuri stâncoase din regiunea alpină (Pedicularis verticillata).
3. Mișcare (amețitoare) în cerc.
Figurat Vălmășag care târăște pe cineva ca o vâltoare; amețeală, buimăceală, zăpăceală.
4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile. II. Nume dat unor unelte care, atunci când funcționează, descriu o mișcare circulară: A) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată, și care se învârtește cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apă din puț, pământ din gropi etc.; B) (regional) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata; C) încuietoare la ușă sau la poartă, compusă dintr-o bucată de lemn care se învârtește în jurul unui cui; D) unealtă din lemn folosită pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strâns (la masa dulgherului); E) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie, ciubere etc. – Din bulgară Vărtež.
1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o mișcare de rotație; turbion, bulboană. vâltoare, vârticuș.
Rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în locul unde se cufundă cineva sau ceva.
(Fizică) Mișcare a unui fluid, în cursul căreia particulele componente au o deplasare complexă de translație și de rotație.
2. Vânt puternic, vijelios, care se învârtește cu viteză pe loc, ridicând în aer obiecte ușoare (praf, hârtii, frunze uscate etc.)
Sul, coloană, trâmbă (de praf, de fum, de zăpadă etc.).
Compus: vârtejul-pământului = A) plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu flori galbene (Medicago orbicularis); B) mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vârful tulpinii, care crește prin locuri stâncoase din regiunea alpină (Pedicularis verticillata).
3. Mișcare (amețitoare) în cerc.
Figurat Vălmășag care târăște pe cineva ca o vâltoare; amețeală, buimăceală, zăpăceală.
4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile. II. Nume dat unor unelte care, atunci când funcționează, descriu o mișcare circulară: A) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată, și care se învârtește cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apă din puț, pământ din gropi etc.; B) (regional) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata; C) încuietoare la ușă sau la poartă, compusă dintr-o bucată de lemn care se învârtește în jurul unui cui; D) unealtă din lemn folosită pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strâns (la masa dulgherului); E) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie, ciubere etc. – Din bulgară Vărtež.
DEX – dicționarul explicativ
2
Vârtej vârtejuri neutru 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capătă o mișcare de rotație, formând o adâncitură și antrenând tot ce aduce curentul. 2) Masă de aer puternică care se mișcă repede, atrăgând și ridicând în cercuri praf, nisip, zăpadă etc. 3) (la oameni, mai ales în creștet sau pe corpul animalelor) Porțiune unde părul crește în toate părțile. 4) Mișcare de rotație (amețitoare). În vârtejul dansului. 5) Stare de buimăceală; zăpă-ceală. 6) Unealtă care func-ționează prin mișcări circulare. 7) Crestătură rotunjită făcută ca semn la urechile vitelor. 8): Vârtejul pământului a) plantă legumicolă cu tulpina târâtoare și cu flori galbene dispuse în ciorchine; b) plantă cu tulpina joasă, având câte trei frunze la un nod și flori roșii în vârful tulpinii, care crește printre stânci. /<slavă vruteži
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Vârtej substantiv neutru, plural vârtejuri / vârteje
DOOM – dicționarul ortografic