Capriciu
Definitie, sens si explicatie
1Capriciu, capricii, substantiv neutru
1. Dorinta trecatoare, adesea extravaganta, manifestata cu incapatanare; gust schimbator, neasteptat; toana1, farafastacuri (2), bazdac.
2. Compozitie muzicala instrumentala fara forma precisa, cu caracter de improvizatie, cu treceri neasteptate de la o stare emotionala la alta. [Varianta: (invechit) Caprit substantiv neutru] – Din franceza Caprice, capriccio, limba italiana Capriccio.
1. Dorinta trecatoare, adesea extravaganta, manifestata cu incapatanare; gust schimbator, neasteptat; toana1, farafastacuri (2), bazdac.
2. Compozitie muzicala instrumentala fara forma precisa, cu caracter de improvizatie, cu treceri neasteptate de la o stare emotionala la alta. [Varianta: (invechit) Caprit substantiv neutru] – Din franceza Caprice, capriccio, limba italiana Capriccio.
2Capriciu substantiv
1. chef, fandoseala, fantezie, fason, fita, gratiozitati (plural), maimutareala, moft, naz, pofta, prosteala, sclifoseala, toana, (popular si familiar) partag, scalambaiala, scalambaiere, scalambaitura, (popular) fasoleala, hachita, izmeneala, pandalie, (invechit si reg.) marghiolie, nacafa, pala, (regional) marghioleala, nabadaie, toanca, zambac, (Transilvania) pont, (Mold., prin Bucovina si Transilvania) suca, (invechit) schimonosire, schimonositura, (grecism cuvant invechit) paraxenie, (familiar) bazdac, farafastac, marafet, (familiar figurativ) boala, dambla. (N-a fost decat un -.)
2. (Muzica) fantezie, (rar) ricercar. (Un - spaniol.)
1. chef, fandoseala, fantezie, fason, fita, gratiozitati (plural), maimutareala, moft, naz, pofta, prosteala, sclifoseala, toana, (popular si familiar) partag, scalambaiala, scalambaiere, scalambaitura, (popular) fasoleala, hachita, izmeneala, pandalie, (invechit si reg.) marghiolie, nacafa, pala, (regional) marghioleala, nabadaie, toanca, zambac, (Transilvania) pont, (Mold., prin Bucovina si Transilvania) suca, (invechit) schimonosire, schimonositura, (grecism cuvant invechit) paraxenie, (familiar) bazdac, farafastac, marafet, (familiar figurativ) boala, dambla. (N-a fost decat un -.)
2. (Muzica) fantezie, (rar) ricercar. (Un - spaniol.)
3Capriciu substantiv neutru (silabe -pri-) [-ciu pronume -ciu], art. capriciul; plural capricii, art. capriciile (silabe -ci-i-)
4Capriciu -i n. 1) Dispozitie de moment neasteptata si, adesea, stranie, manifestata cu incapatanare; naz; toana; moft. ♢ -ile modei caracter schimbator al modei. 2) Compozitie muzicala instrumentala sau vocala de forma libera, avand caracter de improvizatie. [Silabe -pri-ciu] /<fr. caprice, limba italiana capriccio
5Capriciu substantiv neutru
1. Dorinta trecatoare, de cele mai multe ori extravaganta; gust neobisnuit, ciudat; toana.
2. Compozitie muzicala instrumentala, ritmica si cu un tempo viu, fara forma fixa. [Varianta caprit, capritiu, substantiv neutru / < franceza caprice, limba italiana capriccio].
1. Dorinta trecatoare, de cele mai multe ori extravaganta; gust neobisnuit, ciudat; toana.
2. Compozitie muzicala instrumentala, ritmica si cu un tempo viu, fara forma fixa. [Varianta caprit, capritiu, substantiv neutru / < franceza caprice, limba italiana capriccio].
6Capriciu substantiv neutru
1. dorinta trecatoare, extravaganta; gust neobisnuit, ciudat; toana.
2. (muz.) piesa cu caracter capricios, de virtuozitate, de constructie libera. (< franceza caprice, limba italiana capriccio)
1. dorinta trecatoare, extravaganta; gust neobisnuit, ciudat; toana.
2. (muz.) piesa cu caracter capricios, de virtuozitate, de constructie libera. (< franceza caprice, limba italiana capriccio)
7Capriciu (capricii), substantiv neutru – Dorinta trecatoare, toana. – Mr. capriciu. limba italiana: capriccio, de unde si limba neogreaca: ϰαπρίτιο (› mr.). – Derivat capricios, adjectiv