1
Cătușă, cătușe, substantiv feminin
1. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mâinile (și picioarele) arestaților.
2. Plantă erbacee meliferă, cu nori albastre-violacee și cu miros greu (Ballota nigra). [Plural și: cătuși] – *Cată (< latină catta „pisică”) + sufix -ușă.
1. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mâinile (și picioarele) arestaților.
2. Plantă erbacee meliferă, cu nori albastre-violacee și cu miros greu (Ballota nigra). [Plural și: cătuși] – *Cată (< latină catta „pisică”) + sufix -ușă.
DEX – dicționarul explicativ
2
Cătușă cătușe feminin Fiecare dintre cele două inele de fier, unite între ele cu un lanț, cu ajutorul cărora se imobilizează mâinile sau picioarele celor arestați. [Genitiv-dativ Cătușei] /<latină catta
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Cătușă (-șe), substantiv feminin –
1. Lanțuri cu care se leagă mîinile și picioarele arestaților. –
2. Ancoră. –
3. Cursă, laț. –
4. Capăt unde se fixează jugul. –
5. Traversă care leagă căpriorii unui acoperiș. –
6. Plantă erbacee (Bellota nigra). – Aromână cătușe „pisică”.
Latină cattus „pisică” (Pușcariu 321; Candrea-dens., 293; Dar).
Rezultatul normal, *cat sau cata s-a pierdut, ca și derivat cătușe „pisică”, (cu sufix -uș), menționat într-un glosar din secolul XVIII și în mai multe toponime (Dealul-cătușii, termen din Bărbătești, Argeș; Cătușa, termen din Felești, Covurlui; Căteasca, Argeș).
Derivat cătușa (variantă cătuși, incătușa), verb (a pune în lanțuri); cătușar, substantiv masculin (învechit, temnicer); cătușnică, substantiv feminin (plantă erbacee, Nepeta cataria); descătușa, verb (a scoate cătușele).
Din română (accepția 1) a trecut în ruteană katuša „tortură” (Miklosich, Wander., 20), polonă katusz(a) „tortură”.
1. Lanțuri cu care se leagă mîinile și picioarele arestaților. –
2. Ancoră. –
3. Cursă, laț. –
4. Capăt unde se fixează jugul. –
5. Traversă care leagă căpriorii unui acoperiș. –
6. Plantă erbacee (Bellota nigra). – Aromână cătușe „pisică”.
Latină cattus „pisică” (Pușcariu 321; Candrea-dens., 293; Dar).
Rezultatul normal, *cat sau cata s-a pierdut, ca și derivat cătușe „pisică”, (cu sufix -uș), menționat într-un glosar din secolul XVIII și în mai multe toponime (Dealul-cătușii, termen din Bărbătești, Argeș; Cătușa, termen din Felești, Covurlui; Căteasca, Argeș).
Derivat cătușa (variantă cătuși, incătușa), verb (a pune în lanțuri); cătușar, substantiv masculin (învechit, temnicer); cătușnică, substantiv feminin (plantă erbacee, Nepeta cataria); descătușa, verb (a scoate cătușele).
Din română (accepția 1) a trecut în ruteană katuša „tortură” (Miklosich, Wander., 20), polonă katusz(a) „tortură”.
DER – dicționarul etimologic
4
Cătușă, cătuși, substantiv feminin (regional, învechit) pisică.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Cătușă substantiv feminin, articulat cătușa, genitiv-dativ articulat cătușei; plural cătușe
DOOM – dicționarul ortografic