Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mănușă

1 * Cuvantul cu diacritice: mănúșă
Cuvantul fara diacritice: manusa

Definitie: MĂNUȘĂ, mănuși, substantiv feminin 1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etcetera, care acoperă mâinile, protejându-le. ♢ Expresie A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva). A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; p.gener. a provoca (pe cineva). A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; p.gener. a primi provocarea (cuiva). 2. (Popular) Mănunchi (1). 3. (Reg.; și ca termen tehnic în arheologie) Toartă (la oale, vase, căni). ♦ P.gener. Parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge. [Varianta: mânușă substantiv feminin] – Mână + sufix -ușă.

2 * Cuvantul cu diacritice: mănúșă
Cuvantul fara diacritice: manusa

Definitie: MĂNUȘĂ substantiv verifica cuvantul: coarbă, cocârlă, fofează, leucă, mănunchi, măsea, mâner, schimbătoare.

3 * Cuvantul cu diacritice: mănúșă
Cuvantul fara diacritice: manusa

Definitie: MĂNUȘĂ substantiv 1. verifica cuvantul: toartă, (regional) baier. (- a unui vas.) 2. (învechit) brânca. (Vechiul instrument de tortură numit -.) 3. verifica cuvantul: bată. 4. (TEHN.) (regional) cotoi, mână, stâlpușor. (- la căruță.) 5. (TEHNICA) (regional) mână, picior, popic, țepușă. (- la sanie.)

4 * Cuvantul cu diacritice: mănúșă
Cuvantul fara diacritice: manusa

Definitie: mănușă substantiv feminin, art. mănușa, g.-d. art. mănușii; plural mănuși

5 * Cuvantul cu diacritice: mănúșă -i
Cuvantul fara diacritice: manusa

Definitie: MĂNUȘĂ -i f. 1) Obiect confecționat din lână, din piele, care se îmbracă pe mână, acoperind-o până la încheietură (în scop protector). - cu degete. - de mireasă. ♢ A arunca cuiva -a a) a chema la duel pe cineva; b) a provoca pe cineva. A ridica cuiva -a a) a primi chemarea cuiva la duel; b) a primi provocarea cuiva. A umbla (sau a se purta) cu -i cu cineva a avea o atitudine binevoitoare și politicoasă față de cineva. 2) rar Parte a unui obiect (vas, instrument, ușă etcetera) de care acesta este apucat pentru a putea fi manipulat; mâner. 3) rar Cantitate de plante cu tulpina subțire care poate fi cuprinsă cu mâna; mănunchi. [G.-D. mănușii] /mână + sufix -ușă

6 * Cuvantul cu diacritice: mănúșă mănúși
Cuvantul fara diacritice: manusa

Definitie: mănușă (mănuși), substantiv feminin – 1. Îmbrăcăminte pentru mîini. – 2. Toartă, mîner. – 3. Coadă de unealtă. – 4. Clanță, ivăr. – 5. Snop, mănunchi de cînepă. – 6. Fiare (pentru deținuți). – Varianta mînușe. De la mînă, cu sufix dim. -uș; sing. s-a reconstituit după plural mănuși. – Derivat mănușar, substantiv masculin (fabricant, negustor de mănuși); mănușat (var. înmănușat), adjectiv (cu mănuși); mănușerie, substantiv feminin (fabrică, magazin de mănuși); înmănușa, verb (a pune, a purta mănuși).