Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cavaler

1 * Cuvantul cu diacritice: cavalér
Cuvantul fara diacritice: cavaler

Definitie: CAVALER, cavaleri, substantiv masculin 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul și în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante. 4. Persoană având titlul de cavaler (1-3). 5. Călăreț. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor. 7. (Popular) Tânăr necăsătorit, holtei, burlac. ♢ Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie. – Din limba rusa kavaler (< franceza).

2 * Cuvantul cu diacritice: cavalér
Cuvantul fara diacritice: cavaler

Definitie: CAVALER s., adjectiv 1. s., adjectiv verifica cuvantul: celibatar. 2. substantiv verifica cuvantul: călăreț.

3 * Cuvantul cu diacritice: cavalér
Cuvantul fara diacritice: cavaler

Definitie: CAVALER substantiv masculin I. 1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetățenii bogați. 2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios. 3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații. 4. - de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor; șarlatan, escroc. II. 1. om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese. 2. bărbat care însoțește o femeie în societate. 3. bărbat necăsătorit; holtei, burlac. o - de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie. (< limba rusa kavaler, limba italiana cavaliere, franceza cavalier)

4 * Cuvantul cu diacritice: cavalér
Cuvantul fara diacritice: cavaler

Definitie: cavaler substantiv masculin, plural cavaleri

5 * Cuvantul cu diacritice: cavalér cavaléri
Cuvantul fara diacritice: cavaler

Definitie: CAVALER cavaleri m. 1) (în evul mediu) Titlu de nobil conferit (inițial pentru fapte de arme) de rege sau de un reprezentant al lui. 2) (în Roma antică) Membru al ordinului ecvestru. 3) Membru al unui ordin cavaleresc laic sau religios. 4) (în unele țări) Posesor al unei decorații importante. 5) rar Persoană călare; călăreț. 6) Bărbat care respectă cu strictețe eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentilom. 7) Tânăr neînsurat; fecior; flăcău. ♢ Cavaler de onoare tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie și la nuntă; vornicel. 8) Bărbat care însoțește o doamnă. limba rusa kavaler

6 * Cuvantul cu diacritice: cavalér
Cuvantul fara diacritice: cavaler

Definitie: CAVALER substantiv masculin I. (Ist.) Membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, format din cetățeni bogați. ♦ Nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (și astăzi în unele țări) membru al unui ordin militar religios. ♦ Membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații. ♦ Cavaler de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor, șarlatan, escroc. II. 1. Om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese. 2. Bărbat care însoțește o femeie în societate. 3. Bărbat necăsătorit; holtei, burlac. [< limba italiana cavaliere, franceza chevalier].

7 * Cuvantul cu diacritice: cavalér cavaléri
Cuvantul fara diacritice: cavaler

Definitie: cavaler (cavaleri), substantiv masculin – 1. Titlu nobiliar conferit de rege. – 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc. – 3. Titlu onorific conferit posesorului anumitor decorații. – 4. Persoană avînd titlu de cavaler. – 5. Călăreț. – 6. Om generos, nobil; amabil. – 7. Holtei, burlac. – Mr. căvăler. limba italiana: cavaliere, franceza cavalier, chevalier, prin intermediul limba rusa kavaler (Sanzewitsch 199; DAR); conform limba neogreaca: ϰαβαλλάρις, bulgara kavaler. Derivat cavaleresc, adjectiv (de cavaler; cuvant invechit fățiș, pe față); cavalerește, adverb (în felul cavalerilor, sincer, deschis); cavalerie, substantiv feminin (călărime; instituția cavalerilor); cavalerism, substantiv neutru (purtare de cavaler); cavalerist, substantiv masculin (călăreț); cavaleros, adjectiv (cavaleresc).