Cavaler
Definitie, sens si explicatie
1Cavalér, cavaleri, substantiv masculin
1. (În Roma antica) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, in apusul si in centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, initial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui.
2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios.
3. Titlu onorific conferit, in unele tari, posesorului anumitor decoratii importante.
4. Persoana avand titlul de cavaler (1-3).
5. Calaret.
6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegatie, generos si nobil; om amabil, binevoitor, indatoritor.
7. (Popular) Tanar necasatorit, holtei, burlac. ♢ Cavaler de onoare = tanar necasatorit care insoteste pe miri la cununie. – Din limba rusa Kavaler (< franceza).
1. (În Roma antica) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, in apusul si in centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, initial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui.
2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios.
3. Titlu onorific conferit, in unele tari, posesorului anumitor decoratii importante.
4. Persoana avand titlul de cavaler (1-3).
5. Calaret.
6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegatie, generos si nobil; om amabil, binevoitor, indatoritor.
7. (Popular) Tanar necasatorit, holtei, burlac. ♢ Cavaler de onoare = tanar necasatorit care insoteste pe miri la cununie. – Din limba rusa Kavaler (< franceza).
2Cavalér s., adjectiv
1. s., adjectiv verifica cuvantul: celibatar.
2. substantiv verifica cuvantul: calaret.
1. s., adjectiv verifica cuvantul: celibatar.
2. substantiv verifica cuvantul: calaret.
3Cavalér substantiv masculin I.
1. membru al ordinului ecvestru din vechea Roma, din cetatenii bogati.
2. nobil feudal admis intr-un ordin militar in cadrul unei ceremonii speciale; (astazi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoratii.
4. - de industrie = imbogatit in urma speculatiilor; sarlatan, escroc.
Ii.
1. om generos, nobil, plin de abnegatie; om cu purtari alese.
2. barbat care insoteste o femeie in societate.
3. barbat necasatorit; holtei, burlac. o - de onoare = tanar necasatorit care-i insoteste pe miri la cununie. (< limba rusa kavaler, limba italiana cavaliere, franceza cavalier)
1. membru al ordinului ecvestru din vechea Roma, din cetatenii bogati.
2. nobil feudal admis intr-un ordin militar in cadrul unei ceremonii speciale; (astazi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoratii.
4. - de industrie = imbogatit in urma speculatiilor; sarlatan, escroc.
Ii.
1. om generos, nobil, plin de abnegatie; om cu purtari alese.
2. barbat care insoteste o femeie in societate.
3. barbat necasatorit; holtei, burlac. o - de onoare = tanar necasatorit care-i insoteste pe miri la cununie. (< limba rusa kavaler, limba italiana cavaliere, franceza cavalier)
4Cavaler substantiv masculin, plural cavaleri
5Cavalér cavaleri m. 1) (in evul mediu) Titlu de nobil conferit (initial pentru fapte de arme) de rege sau de un reprezentant al lui. 2) (in Roma antica) Membru al ordinului ecvestru. 3) Membru al unui ordin cavaleresc laic sau religios. 4) (in unele tari) Posesor al unei decoratii importante. 5) rar Persoana calare; calaret. 6) Barbat care respecta cu strictete eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentilom. 7) Tanar neinsurat; fecior; flacau. ♢ Cavaler de onoare tanar necasatorit care-i insoteste pe miri la cununie si la nunta; vornicel. 8) Barbat care insoteste o doamna. /<rus. kavaler
6Cavalér substantiv masculin I. (Ist.) Membru al ordinului ecvestru din vechea Roma, format din cetateni bogati. ♦ Nobil feudal admis intr-un ordin militar in cadrul unei ceremonii speciale; (si astazi in unele tari) membru al unui ordin militar religios. ♦ Membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoratii. ♦ Cavaler de industrie = imbogatit in urma speculatiilor, sarlatan, escroc. Ii.
1. Om generos, nobil, plin de abnegatie; om cu purtari alese.
2. Barbat care insoteste o femeie in societate.
3. Barbat necasatorit; holtei, burlac. [< limba italiana cavaliere, franceza chevalier].
1. Om generos, nobil, plin de abnegatie; om cu purtari alese.
2. Barbat care insoteste o femeie in societate.
3. Barbat necasatorit; holtei, burlac. [< limba italiana cavaliere, franceza chevalier].
7Cavaler (cavaleri), substantiv masculin –
1. Titlu nobiliar conferit de rege. –
2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc. –
3. Titlu onorific conferit posesorului anumitor decoratii. –
4. Persoana avind titlu de cavaler. –
5. Calaret. –
6. Om generos, nobil; amabil. –
7. Holtei, burlac. – Mr. cavaler. limba italiana: cavaliere, franceza cavalier, chevalier, prin intermediul limba rusa kavaler (Sanzewitsch 199; Dar); conform limba neogreaca: ϰαβαλλάρις, bulgara kavaler.
Derivat cavaleresc, adjectiv (de cavaler; cuvant invechit fatis, pe fata); cavalereste, adverb (in felul cavalerilor, sincer, deschis); cavalerie, substantiv feminin (calarime; institutia cavalerilor); cavalerism, substantiv neutru (purtare de cavaler); cavalerist, substantiv masculin (calaret); cavaleros, adjectiv (cavaleresc).
1. Titlu nobiliar conferit de rege. –
2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc. –
3. Titlu onorific conferit posesorului anumitor decoratii. –
4. Persoana avind titlu de cavaler. –
5. Calaret. –
6. Om generos, nobil; amabil. –
7. Holtei, burlac. – Mr. cavaler. limba italiana: cavaliere, franceza cavalier, chevalier, prin intermediul limba rusa kavaler (Sanzewitsch 199; Dar); conform limba neogreaca: ϰαβαλλάρις, bulgara kavaler.
Derivat cavaleresc, adjectiv (de cavaler; cuvant invechit fatis, pe fata); cavalereste, adverb (in felul cavalerilor, sincer, deschis); cavalerie, substantiv feminin (calarime; institutia cavalerilor); cavalerism, substantiv neutru (purtare de cavaler); cavalerist, substantiv masculin (calaret); cavaleros, adjectiv (cavaleresc).