Definitie Ceață - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CeaȚĂ, ceturi, substantiv feminin
1. Particule de apa rezultate din vaporizarea apei de pe pamant, aflate in suspensie in atmosfera, la suprafata solului, si care ingreuiaza vizibilitatea; negura, pacla.
2. (Impr.) Aburii care se condenseaza pe o sticla, pe o suprafata neteda. – Limba Latina Caecia (< caecus „orb”).

Varianta definitie 2: CeaȚĂ substantiv (MET.) negura, pacla, (popular) negureala, negureata, (regional) buraca, (prin Transilvania) bustina, (prin Moldova) mocirla, (invechit) magla. (Era o - de nu vedeai la doi pasi.)

Varianta definitie 3: Ceata substantiv feminin, g.-d. art. cetii; plural ceturi

Varianta definitie 4: CeaȚĂ ceturi f. 1) Fenomen meteorologic care consta dintr-o aglomeratie de particule de apa, ce plutesc in atmosfera (reducand vizibilitatea). ♢ A vedea ca prin - a nu vedea limpede. 2) fig. rar Abureala aparuta pe o sticla. [G.-D. Cetii; Sil. Cea-ta] /<lat. caecia

Varianta definitie 5: Ceata (ceturi), substantiv feminin –
1. (Înv.) Nor, negura, albeata care intuneca vederea. –
2. Negura, picla. –
3. Praf care acopera unele fructe proaspete.
Limba Latina vulgar. *caecia „albeata a ochiului” de la caecus „orb” (Puscariu, Conv.
Lit., XXXVII, 598; Densusianu, Rom., XXXIII, 74; Puscariu 359; Candrea-Dens., 308; Densusianu, Hlr., 158; REW 1467; Iordan, Dift., 45; DAR).
Derivat de la caecus, intrevazuta inca de autorii Lexiconului de la Buda, se bazeaza dupa Cretu 313 pe un der. *caecitia.
Cihac, II, 47, se gindea la limba rusa čad „fum”, opinie acceptata de Weigand, BA, III, 108 (‹ bulgara čadica), in ciuda probabilitatii sale reduse. – Derivat cetos, adjectiv (cu ceata); cetosa (var. incetosa, cetui), verb (a se lasa ceata; a (se) impaienjeni vederea).