Ceață
Definitie, sens si explicatie
1Ceață, ceturi, substantiv feminin
1. Particule de apa rezultate din vaporizarea apei de pe pamant, aflate in suspensie in atmosfera, la suprafata solului, si care ingreuiaza vizibilitatea; negura, pacla.
2. (Impr.) Aburii care se condenseaza pe o sticla, pe o suprafata neteda. – Limba Latina Caecia (< caecus „orb”).
1. Particule de apa rezultate din vaporizarea apei de pe pamant, aflate in suspensie in atmosfera, la suprafata solului, si care ingreuiaza vizibilitatea; negura, pacla.
2. (Impr.) Aburii care se condenseaza pe o sticla, pe o suprafata neteda. – Limba Latina Caecia (< caecus „orb”).
2Ceață substantiv (Met.) negura, pacla, (popular) negureala, negureata, (regional) buraca, (prin Transilvania) bustina, (prin Moldova) mocirla, (invechit) magla. (Era o - de nu vedeai la doi pasi.)
3Ceata substantiv feminin, g.-d. art. cetii; plural ceturi
4Ceață ceturi f. 1) Fenomen meteorologic care consta dintr-o aglomeratie de particule de apa, ce plutesc in atmosfera (reducand vizibilitatea). ♢ A vedea ca prin - a nu vedea limpede. 2) fig. rar Abureala aparuta pe o sticla. [G.-d. Cetii; Sil. Cea-ta] /<lat. caecia
5Ceata (ceturi), substantiv feminin –
1. (Înv.) Nor, negura, albeata care intuneca vederea. –
2. Negura, picla. –
3. Praf care acopera unele fructe proaspete.
Limba Latina vulgar. *caecia „albeata a ochiului” de la caecus „orb” (Puscariu, Conv.
Lit., Xxxvii, 598; Densusianu, Rom., Xxxiii, 74; Puscariu 359; Candrea-dens., 308; Densusianu, Hlr., 158; Rew 1467; Iordan, Dift., 45; Dar).
Derivat de la caecus, intrevazuta inca de autorii Lexiconului de la Buda, se bazeaza dupa Cretu 313 pe un der. *caecitia.
Cihac, Ii, 47, se gindea la limba rusa čad „fum”, opinie acceptata de Weigand, Ba, Iii, 108 (‹ bulgara čadica), in ciuda probabilitatii sale reduse. – Derivat cetos, adjectiv (cu ceata); cetosa (var. incetosa, cetui), verb (a se lasa ceata; a (se) impaienjeni vederea).
1. (Înv.) Nor, negura, albeata care intuneca vederea. –
2. Negura, picla. –
3. Praf care acopera unele fructe proaspete.
Limba Latina vulgar. *caecia „albeata a ochiului” de la caecus „orb” (Puscariu, Conv.
Lit., Xxxvii, 598; Densusianu, Rom., Xxxiii, 74; Puscariu 359; Candrea-dens., 308; Densusianu, Hlr., 158; Rew 1467; Iordan, Dift., 45; Dar).
Derivat de la caecus, intrevazuta inca de autorii Lexiconului de la Buda, se bazeaza dupa Cretu 313 pe un der. *caecitia.
Cihac, Ii, 47, se gindea la limba rusa čad „fum”, opinie acceptata de Weigand, Ba, Iii, 108 (‹ bulgara čadica), in ciuda probabilitatii sale reduse. – Derivat cetos, adjectiv (cu ceata); cetosa (var. incetosa, cetui), verb (a se lasa ceata; a (se) impaienjeni vederea).