Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cer

1 * Cuvantul cu diacritice: cer
Cuvantul fara diacritice: cer

Definitie: CER¹, ceri, substantiv masculin Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. – Limba Latina cerrus.

2 * Cuvantul cu diacritice: cer
Cuvantul fara diacritice: cer

Definitie: CER², ceruri, substantiv neutru 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică; boltă cerească, firmament. ♢ Expresie Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară. Până-i cerul = niciodată. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etcetera A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etcetera), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute). Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple nici un rău. A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. ♢ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, palatul bucal. 2. Aer, văzduh, atmosferă. ♢ Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. Rai¹, eden, paradis. ♢ Expresie A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru. ♦ Putere divină, divinitate, providență. – Limba Latina caelum.

3 * Cuvantul cu diacritice: cer
Cuvantul fara diacritice: cer

Definitie: CER substantiv 1. boltă, firmament, (rar) arc, boltire, (învechit) crug, crângul cerului, (figurativ) tărie. (cerul e plin de stele.) 2. verifica cuvantul: văzduh. 3. verifica cuvantul: rai. 4. (Termen Bisericesc) divinitate, dumnezeire, pronie, providență. 5. (ANAT.) cerul-gurii = palat, boltă palatină, (învechit) păraț.

4 * Cuvantul cu diacritice: cer
Cuvantul fara diacritice: cer

Definitie: cer (arbore) substantiv masculin, plural ceri

5 * Cuvantul cu diacritice: cer
Cuvantul fara diacritice: cer

Definitie: cer (boltă, firmament) substantiv neutru, plural ceruri

6 * Cuvantul cu diacritice: cer -i
Cuvantul fara diacritice: cer

Definitie: CER² -i m. Arbore mare, înrudit cu stejarul, având scoarță groasă, frunze crestate și fructul o ghindă, folosit drept combustibil. limba latina cerrus

7 * Cuvantul cu diacritice: cer -uri
Cuvantul fara diacritice: cer

Definitie: CER¹ -uri n. 1) Spațiu infinit de deasupra pământului, ce pare a avea formă emisferică; bolta cerească; firmament. - plin de stele. ♢ Sub - pe pământ. În înaltul -ului la o înălțime foarte mare. Sub -ul liber în aer liber; afară. A fi departe ca -ul de pământ (sau ca -ul și pământul) a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta. A cădea (sau a pica) din - a) a veni pe neașteptate; b) a nu fi la curent cu ceea ce se petrece în jur. Nu pică din - nu se obține fără eforturi, fără muncă. A făgădui (sau a promite, a jurui) -ul și pământul a făgădui lucruri irealizabile. Cât îi -ul și pământul niciodată. -ul gurii peretele superior al cavității gurii; palatul bucal. 2) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; atmosferă; aer; văzduh. ♢ - senin atmosferă fără nouri. A ridica pe cineva până la - (sau în slava -ului) a lăuda foarte mult pe cineva; a proslăvi; a glorifica. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) - a avea o bucurie foarte mare; a fi foarte fericit. 3) (în credințele religioase) Lăcaș al lui Dumnezeu. ♢ A se ruga cu -ul, cu pământul a ruga foarte tare (din tot sufletul); a implora. Împărăția -urilor raiul. Nedreptate strigătoare la - nedreptate evidentă care provoacă revoltă. limba latina caelum

8 * Cuvantul cu diacritice: cer-
Cuvantul fara diacritice: cer

Definitie: CER¹- Element de compunere savantă cu semnificația „corn”, „cornee”. [Varianta cerat-, cherat-, cherato- (scris și kerato-). / < limba greaca (veche) keras – corn].

9 * Cuvantul cu diacritice: cer-
Cuvantul fara diacritice: cer

Definitie: CER²- verifica cuvantul: cero-.

10 * Cuvantul cu diacritice: cer céruri
Cuvantul fara diacritice: cer

Definitie: cer (ceruri), substantiv neutru – 1. Spațiu cosmic, în care se află aștrii. – 2. Palatul gurii. – 3. Baldachin la pat. – Mr., megl. șer, istr. cer. Limba Latina caelum (Pușcariu 335; Candrea-Dens., 305; REW 1466; DAR); conform limba albaneza kjelj, limba italiana, sp. cielo, prov., cat., cel, franceza ciel, port. ceo. – Derivat ceresc, adjectiv (celst, divin). Din rom. provine limba tiganeasca: čero (Miklosich, Zig., 189), čeroros (conform Wlislocki 79), ultima formă pe baza plural ceruri.

11 * Cuvantul cu diacritice: cer céri
Cuvantul fara diacritice: cer

Definitie: cer (ceri), substantiv masculin – Varietate de stejar (Quercus cerri). – Mr. țer, istr. cer. Limba Latina cerrus (Meyer 220; Pușcariu 336; REW 1848; DAR); conform limba albaneza kjar (Philippide, II, 636), limba italiana cerro (it. din sud cerza, conform și toponimul toscan Cerreto). Există și în bulgara, limba sarba:, cer, slov. čer(a), cuvînt pe care Miklosich, Etym. Wb., 28 și Berneker 123 îl consideră derivat direct din limba latina (Cihac, II, 432 crede că rom. provine din limba slava (veche)). Este posibil ca din rom. să derive mag. cser (Candrea, Elemente, 406). – Derivat ceret, substantiv neutru (stejăriș); ceroaică, substantiv feminin (stejar de piatră, Quercus ilex).