Varianta definitie 1: Cer1, ceri, substantiv masculin Arbore mare din familia fagaceelor, inalt pana la 30 m, inrudit cu stejarul, cu scoarta negricioasa, cu frunze pieloase, bogate si cu fructele ghinde, foarte cautat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. – Limba Latina Cerrus.
Varianta definitie 2: Cer2, ceruri, substantiv neutru
1. Spatiu cosmic nesfarsit in care se afla astrii; (mai ales) parte din acest spatiu vazuta deasupra orizontului, care are o forma aparent emisferica; bolta cereasca, firmament. ♢ Expresie Sub cerul liber = in afara unei locuinte, afara.
Pana-i cerul = niciodata.
Ca cerul de pamant sau ca de la cer la pamant, se spune despre o deosebire extrem de mare intre doua lucruri, doua puncte de vedere, doua situatii etcetera A rascoli cerul si pamantul = a face tot posibilul (pentru a gasi un lucru pierdut).
A se ruga (de cineva) cu cerul (si) cu pamantul = a se ruga cu cea mai mare staruinta.
A pica (sau a cadea) din cer = A) a sosi pe neasteptate; B) a nu putea intelege; a fi strain de aceea ce se intampla in jur.
Nu pica din cer = nu vine de-a gata.
Parca a picat (sau a cazut) cerul pe mine (sau pe el etcetera), exprima supararea, rusinea, uimirea cuiva in fata unei situatii neasteptate (si neplacute).
Nu s-o face gaura (sau borta) in cer = n-o sa fie cine stie ce paguba, n-o sa se intample nici un rau.
A fagadui (sau a promite) cerul si pamantul = a promite lucruri nerealizabile. ♢ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavitatii bucale, palatul bucal.
2. Aer, vazduh, atmosfera. ♢ Pasarile cerului = pasarile zburatoare.
3. Rai1, eden, paradis. ♢ Expresie A fi (sau a se crede) in al saptelea (sau in al noualea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mandru. ♦ Putere divina, divinitate, providenta. – Limba Latina Caelum.
Varianta definitie 6: Cer2 -i m.
Arbore mare, inrudit cu stejarul, avand scoarta groasa, frunze crestate si fructul o ghinda, folosit drept combustibil. /<lat. cerrus
Varianta definitie 7: Cer1 -uri n. 1) Spatiu infinit de deasupra pamantului, ce pare a avea forma emisferica; bolta cereasca; firmament. - plin de stele. ♢ Sub - pe pamant. În inaltul -ului la o inaltime foarte mare. Sub -ul liber in aer liber; afara. A fi departe ca -ul de pamant (sau ca -ul si pamantul) a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta. A cadea (sau a pica) din - a) a veni pe neasteptate; b) a nu fi la curent cu ceea ce se petrece in jur. Nu pica din - nu se obtine fara eforturi, fara munca. A fagadui (sau a promite, a jurui) -ul si pamantul a fagadui lucruri irealizabile. Cat ii -ul si pamantul niciodata. -ul gurii peretele superior al cavitatii gurii; palatul bucal. 2) Învelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer; vazduh. ♢ - senin atmosfera fara nouri. A ridica pe cineva pana la - (sau in slava -ului) a lauda foarte mult pe cineva; a proslavi; a glorifica. A fi (sau a se crede) in al saptelea (sau in al noualea) - a avea o bucurie foarte mare; a fi foarte fericit. 3) (in credintele religioase) Lacas al lui Dumnezeu. ♢ A se ruga cu -ul, cu pamantul a ruga foarte tare (din tot sufletul); a implora. Împaratia -urilor raiul. Nedreptate strigatoare la - nedreptate evidenta care provoaca revolta. /<lat. caelum
Varianta definitie 8: Cer1- Element de compunere savanta cu semnificatia „corn”, „cornee”. [Varianta cerat-, cherat-, cherato- (scris si kerato-). / < limba greaca (veche) keras – corn].
Varianta definitie 10: Cer (ceruri), substantiv neutru –
1. Spatiu cosmic, in care se afla astrii. –
2. Palatul gurii. –
3. Baldachin la pat. – Mr., megl. ser, istr. cer.
Limba Latina caelum (Puscariu 335; Candrea-Dens., 305; REW 1466; DAR); conform limba albaneza kjelj, limba italiana, sp. cielo, prov., cat., cel, franceza ciel, port. ceo. – Derivat ceresc, adjectiv (celst, divin).
Din rom. provine limba tiganeasca: čero (Miklosich, Zig., 189), čeroros (conform Wlislocki 79), ultima forma pe baza plural ceruri.
Varianta definitie 11: Cer (ceri), substantiv masculin – Varietate de stejar (Quercus cerri). – Mr. ter, istr. cer.
Limba Latina cerrus (Meyer 220; Puscariu 336; REW 1848; DAR); conform limba albaneza kjar (Philippide, II, 636), limba italiana cerro (it. din sud cerza, conform si toponimul toscan Cerreto).
Exista si in bulgara, limba sarba:, cer, slov.
čer(a), cuvint pe care Miklosich, Etym.
Wb., 28 si Berneker 123 il considera derivat direct din limba latina (Cihac, II, 432 crede ca rom. provine din limba slava (veche)).
Este posibil ca din rom. sa derive mag. cser (Candrea, Elemente, 406). – Derivat ceret, substantiv neutru (stejaris); ceroaica, substantiv feminin (stejar de piatra, Quercus ilex).
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 3 litere. Cuvantul incepe cu litera "c" si se termina cu litera "r"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
