Definitie Chef - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Chef, chefuri, substantiv neutru
1. Petrecere zgomotoasa cu mancare, bautura (si cantec).
2. Stare de (usoara) betie si de buna dispozitie a omului care a baut.
3. Buna dispozitie, voie buna, veselie; toane bune.
4. Voie, pofta, dorinta. ♦ Dorinta ciudata, neasteptata; capriciu, toana.
5. (Înv.) Tabiet. – Din limba turca: Keyf (lit. Keyif).

Varianta definitie 2: Chef substantiv verifica cuvantul: tabiet.

Varianta definitie 3: Chef substantiv
1. benchetuiala, ospat, petrecere, praznic, praznuire, (popular) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (invechit si reg.) petrecanie, (Moldova) guleai. (Se intorc de la chef.)
2. verifica cuvantul: betie.
3. verifica cuvantul: pofta.
4. verifica cuvantul: capriciu.

Varianta definitie 4: Chef substantiv neutru, plural chefuri

Varianta definitie 5: Chef -uri n. 1) Petrecere mare cu oaspeti multi (si lautari); ospat. Un - de pomina. 2) Dispozitie buna a omului putin baut. A fi cu -. 3) Dorinta de a avea sau de a face ceva; pofta; gust. A nu avea -. /<turc. ke[yi]f

Varianta definitie 6: Chef (chefuri), substantiv neutru –
1. Buna dispozitie, voie buna. –
2. Pofta, dorinta. –
3. Capriciu, toana. –
4. Petrecere, zaiafet.
5. Betie. – Mr. k’efe, megl. chef.
Limba Turca: kef, keyif „dar, satisfactie; betie” (Roesler 596; Șeineanu, II, 103; Lokotsch 1007; Ronzevalle 153); conform limba neogreaca: ϰέφι, bulgara kef. – Derivat chefui (chefalui, chefeli), verb (a face un chef, a benchetui; a se imbata); chefliu, substantiv masculin (petrecaret; afumat, cherchelit; vesel, bine dispus), din limba turca: keiyfli; chefos, adjectiv (bine dispus; dornic de petrecere); chefir, substantiv neutru (lapte fermentat), din limba turca: kefir, conform limba italiana chefir (Battisti, II, 884).