Definitie Cică - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CiCĂ adverb (Pop. si familiar; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal).
1. (preceda o afirmatie pusa pe socoteala altora) (Se) spune ca... (lumea) zice ca..., dupa cum (se) crede.
2. (Indica un sentiment de mirare sau de indoiala) Daca poate fi cu putinta! auzi! ♦ Nici mai mult, nici mai putin.
Mai mult decat atata.
3. (Povestitorul admite ce se spune, dar e convins ca nu este asa) Chipurile, vorba vine! vorba sa fie! – Din [se zi]Ce ca.

Varianta definitie 2: CiCĂ adverb verifica cuvantul: chipurile.

Varianta definitie 3: Cica adverb

Varianta definitie 4: CiCĂ adv. popular 1) (atribuie celor spuse nesiguranta, indoiala etcetera) Se zice ca; se vorbeste ca. - era odata. 2) Chipurile; vine vorba. - a inteles totul. /[zi]ce + ca

Varianta definitie 5: Cica interjectie – Cuvint afectuos cu care se adreseaza unui copil. – Varianta tica.
Creatie expresiva, conform dial. limba italiana din Latium cico, umbr. cica „nulla” (Prati 276).
Chiar daca intentia este diferita, aceeasi formula explica verb cicali (a palavragi, a flecari; a importuna, a deranja; a se certa), cu sufix de asemenea expresiv -li (conform Graur, BL, IV, 91).
Alte explicatii mai putin plauzibile: din limba sarba: čakalati „a flecari” (Scriban, Arhiva, 1913); din limba latina *cicala, forma vulg. de la cicada (Körting 2161; conform Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Philippide, II, 636; Puscariu, RF, I, 269; conform DAR), care lasa neexplicata pastrarea lui l intervocalic; din mag. csihol- (Draganu, Dacor., VI, 270). – Derivat cicala, substantiv feminin (plictisitor, pisalog), formatie regresiva; cicalitor, adjectiv (importun, pisalog); cicalos, adjectiv (pisalog).