Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cică

1 * Cuvantul cu diacritice: cícă
Cuvantul fara diacritice: cica

Definitie: CICĂ adverb (Pop. și familiar; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal). 1. (precedă o afirmație pusă pe socoteala altora) (Se) spune că... (lumea) zice că..., după cum (se) crede. 2. (Indică un sentiment de mirare sau de îndoială) Dacă poate fi cu putință auzi ♦ Nici mai mult, nici mai puțin. Mai mult decât atâta. 3. (Povestitorul admite ce se spune, dar e convins că nu este așa) Chipurile, vorba vine vorbă să fie – Din [se zi]ce că.

2 * Cuvantul cu diacritice: cícă
Cuvantul fara diacritice: cica

Definitie: CICĂ adverb verifica cuvantul: chipurile.

3 * Cuvantul cu diacritice: cică
Cuvantul fara diacritice: cica

Definitie: cică adverb

4 * Cuvantul cu diacritice: cícă
Cuvantul fara diacritice: cica

Definitie: CICĂ adv. popular 1) (atribuie celor spuse nesiguranță, îndoială etcetera) Se zice că; se vorbește că. - era odată. 2) Chipurile; vine vorba. - a înțeles totul. /[zi]ce + că

5 * Cuvantul cu diacritice: cícă
Cuvantul fara diacritice: cica

Definitie: cică interjectie – Cuvînt afectuos cu care se adresează unui copil. – Varianta țică. Creație expresivă, conform dial. limba italiana din Latium cico, umbr. cica „nulla” (Prati 276). Chiar dacă intenția este diferită, aceeași formulă explică verb cicăli (a pălăvrăgi, a flecări; a importuna, a deranja; a se certa), cu sufix de asemenea expresiv -li (conform Graur, BL, IV, 91). Alte explicații mai puțin plauzibile: din limba sarba: čakalati „a flecări” (Scriban, Arhiva, 1913); din limba latina cicala, forma vulg. de la cicada (Körting 2161; conform Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Philippide, II, 636; Pușcariu, RF, I, 269; conform DAR), care lasă neexplicată păstrarea lui l intervocalic; din mag. csihol- (Drăganu, Dacor., VI, 270). – Derivat cicală, substantiv feminin (plictisitor, pisălog), formație regresivă; cicălitor, adjectiv (importun, pisălog); cicălos, adjectiv (pisălog).