Cioacă

Cioacă, cioace, substantiv feminin
1. Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de țesut, fixate pe stâlpii din mijloc și pe care se sprijină vatalele.
2. (Argou) Balivernă.
Expresie (Familiar) A se ține de cioace = a se ține de glume, de șmecherii. – Etimologie necunoscută

DEX – dicționarul explicativ

Cioacă, cioace, substantiv feminin (Regional) Vîrf de munte sau de deal. — Comp. sârbă Čuka.

DEX – dicționarul explicativ

Cioacă, cioace, substantiv feminin (popular)
1. deal, înălțime, vârf de deal.
2. cârlig care ține un obiect de altul; scoabă, clobanț, cârlionț.
3. capătul lemnului vertical al ferăstrăului.
4. (regional) târnăcop, cazma, crampăn, gheunoaie, chirlopan, țarsiță.
5. unealtă de tăiat și de scobit; ciuc, ticlu, pupăză, dihoroi, scobitor, sâlmoc.
6. lingură de lemn de băut apă; polonic, căuș, cauc, cupă, hârgaie, cofă.
7. trunchiul unui arbore scos cu rădăcinile din pământ.
8. cioară neagră de clopotniță.
9. unealtă de dogărie cu care se împing cercurile la locul lor.

Dicționar de arhaisme și regionalisme

Cioacă, cioace substantiv feminin
1. minciună.
2. (interlop) loc de întâlnire al hoților.
3. celulă de închisoare.
4. (adol.) țigară. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Dicționar de argou