Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Clacă

1 * Cuvantul cu diacritice: clácă
Cuvantul fara diacritice: claca

Definitie: CLACĂ, clăci, substantiv feminin 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie. ♢ Expresie Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etcetera ♢ Expresie Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din bulgara tlaka.

2 * Cuvantul cu diacritice: clácă
Cuvantul fara diacritice: claca

Definitie: CLACĂ substantiv 1. (IST.) boieresc, robotă. (Ca formă a rentei feudale, - din Țara Românească se numea în Moldova boieresc, iar în Transilvania robotă.) 2. șezătoare, (regional) furcărie, (Transilvania) habă, habără, (prin Muntenia) sideancă. (- făcută la țară în serile de iarnă.)

3 * Cuvantul cu diacritice: clácă
Cuvantul fara diacritice: claca

Definitie: clacă substantiv feminin, g.-d. art. clăcii; plural clăci

4 * Cuvantul cu diacritice: clácă clăci
Cuvantul fara diacritice: claca

Definitie: CLACĂ clăci f. 1) înv. Muncă gratuită pe care țăranii iobagi erau obligați s-o presteze în folosul proprietarului; boieresc. ♢ Lucru de - muncă făcută de mântuială. Vorbă de - vorbă neserioasă. 2) Muncă colectivă benevolă organizată de săteni pentru a se ajuta reciproc, urmată uneori de o mică petrecere. bulgara tlaka

5 * Cuvantul cu diacritice: clácă clắci
Cuvantul fara diacritice: claca

Definitie: clacă (claci), substantiv feminin – 1. (Înv.) Prestație feudală, muncă neplătită pe care iobagul era obligat să o facă în folosul stăpînului. – 2. Muncă voluntară, care se face de obicei între vecini, spontan și gratuit, cu caracter de reciprocitate. Se face în general pentru muncile cîmpului, pentru construcții și, între femei, pentru treburile gospodărești, și se termină de obicei printr-o petrecere, cu băuturi și jocuri de societate. Sl. tlaka „serviciu feudal” (Cihac, II, 416; Conev 66); conform limba sarba:, cr., slov., ceh. tlaka „serviciu”, pol. tłoska „muncă voluntară”, rut. kljaka, al cărui fonetism indică un împrumut din rom. (Miklosich, Wander., 21; Candrea, Elemente, 407). Conform: toloacă. – Derivat clăcui, verb (a organiza sau a participa la o clacă, muncă voluntară); clăcaș, substantiv masculin (învechit, birnic; care ia parte la o clacă); clăcășesc, adjectiv (de clăcași).