Definitie Clacă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ClacĂ, claci, substantiv feminin
1. Forma caracteristica a rentei feudale, constand din munca gratuita pe care taranul, fara pamant, era obligat sa o presteze in folosul stapanului de mosie. ♢ Expresie Lucru de claca = lucru facut fara tragere de inima, de mantuiala, prost.
2. Munca colectiva benevola prestata de tarani pentru a se ajuta unii pe altii si care adesea este insotita ori urmata de o mica petrecere, de glume, povestiri etcetera ♢ Expresie Vorba de claca = vorba inutila sau neserioasa; flecareala. – Din bulgara Tlaka.

Varianta definitie 2: ClacĂ substantiv
1. (IST.) boieresc, robota. (Ca forma a rentei feudale, - din Țara Romaneasca se numea in Moldova boieresc, iar in Transilvania robota.)
2. sezatoare, (regional) furcarie, (Transilvania) haba, habara, (prin Muntenia) sideanca. (- facuta la tara in serile de iarna.)

Varianta definitie 3: Claca substantiv feminin, g.-d. art. clacii; plural claci

Varianta definitie 4: ClacĂ claci f. 1) inv.
Munca gratuita pe care taranii iobagi erau obligati s-o presteze in folosul proprietarului; boieresc. ♢ Lucru de - munca facuta de mantuiala. Vorba de - vorba neserioasa. 2) Munca colectiva benevola organizata de sateni pentru a se ajuta reciproc, urmata uneori de o mica petrecere. /<bulg. tlaka

Varianta definitie 5: Claca (clắci), substantiv feminin –
1. (Înv.) Prestatie feudala, munca neplatita pe care iobagul era obligat sa o faca in folosul stapinului. –
2. Munca voluntara, care se face de obicei intre vecini, spontan si gratuit, cu caracter de reciprocitate.
Se face in general pentru muncile cimpului, pentru constructii si, intre femei, pentru treburile gospodaresti, si se termina de obicei printr-o petrecere, cu bauturi si jocuri de societate.
Sl. tlaka „serviciu feudal” (Cihac, II, 416; Conev 66); conform limba sarba:, cr., slov., ceh. tlaka „serviciu”, pol. tłoska „munca voluntara”, rut. kljaka, al carui fonetism indica un imprumut din rom. (Miklosich, Wander., 21; Candrea, Elemente, 407).
Conform: toloaca. – Derivat clacui, verb (a organiza sau a participa la o claca, munca voluntara); clacas, substantiv masculin (invechit, birnic; care ia parte la o claca); clacasesc, adjectiv (de clacasi).