Definitie Placă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PlacĂ, placi, substantiv feminin
1. (De obicei urmat de determinari care indica materia) Bucata de material cu fetele plane si cu o grosime uniforma si mult mai mica decat celelalte doua dimensiuni. ♢ Placa aglomerata = placa (1) obtinuta prin aglomerarea cu lianti sintetici a aschiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deseuri de la exploatarea si industrializarea lemnului.
Placa turnanta (sau invartitoare) = disc de otel sau de fonta sau pod de tablier metalic, care se poate invarti in plan orizontal in jurul axei sale verticale si care serveste la intoarcerea vehiculelor feroviare, la trecerea lor de pe o linie pe alta etcetera Placa fotografica = placa (1) de sticla cu una dintre fete acoperita cu o emulsie fotosensibila, utilizata indeosebi pentru realizarea negativelor fotografice, in spectroscopie, in microscopie etcetera
2. Disc de ebonita pe care se imprima vibratiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului. ♢ Expresie (Familiar) A schimba placa = a schimba subiectul unei discutii (care a ajuns sa plictiseasca) sau atitudinea fata de cineva.
3. (Înv.) Tablita de ardezie pe care invatau sa scrie scolarii incepatori.
4. (Tipogr.) Foaie de metal pe care se imprima literele.
5. (Medicina) Proteza dentara mobila.
Placa dentara.
6. ♢ (În sintagma) Placa funerara = placa de metal, de marmura etcetera, fixata pe o piatra de mormant, pe care este scris numele persoanei decedate, anii de viata, un epitaf etcetera – Din franceza Plaque.

Varianta definitie 2: PlacĂ substantiv
1. (invechit) tabla. (- scrisa cu hieroglife.)
2. verifica cuvantul: disc.
3. (TEHN.) placa invartitoare verifica cuvantul: placa turnanta; placa magnetica verifica cuvantul: platou; placa tur-nanta verifica cuvantul: placa invartitoare.
4. proteza.

Varianta definitie 3: PlacĂ substantiv verifica cuvantul: anod, pol pozitiv, tablita.

Varianta definitie 4: Placa substantiv feminin, g.-d. art. placii; plural placi

Varianta definitie 5: PlacĂ placi f. 1) Bucata de material (lemn, metal, piatra etcetera) cu fetele plane si grosime uniforma, mult mai mica in raport cu fetele. 2) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate vibratii ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ♢ - fotografica placa de sticla acoperita pe o parte cu emulsie sensibila la actiunea luminii. - funerara placa cu inscriptie fixata pe un monument funerar. A schimba (sau a intoarce) -a a schimba subiectul discutiei sau comportarea fata de cineva. [G.-D. Placii] /<fr. plaque

Varianta definitie 6: PlacĂ substantiv feminin
1. Foaie de metal, de lemn, de sticla, de ebonit etcetera
2. Tabla, tablita pe care este scris, sapat ceva. [Plural placi. / < franceza plaque, conform limba italiana placca].

Varianta definitie 7: PlacĂ substantiv feminin
1. foaie de metal, lemn, sticla, ebonita etcetera o - aglomerata = placa din aschii de lemn presate cu diferiti lianti; - fotografica = placa de sticla acoperita pe una din fete cu o emulsie fotosensibila; - de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se afla o pasta de materie activa.
2. disc muzical. o a schimba (sau a intoarce) a = a schimba subiectul unei discutii sau comportarea fata de cineva.
3. - turnanta = disc de otel sau de fonta, prevazut cu sine, care, rotindu-se pe un pivot, serveste la intoarcerea vehiculelor usoare de cale ferata; (figurativ) raspantie, incrucisare de drumuri.
4. - de fundatie = fundament de beton al unei cladiri; placa de baza.
5. tabla pe care este scris, sapat ceva.
6. proteza dentara.
7. - continentala = bucata relativ independenta a scoartei terestre, de forma unei calote sferice, care se misca in raport cu altele. (< franceza plaque)

Varianta definitie 8: Placa (plắci), substantiv feminin –
1. Tabla, plansa. –
2. Tablita de ardezie. –
3. Disc. –
4. Firma, semn, insigna. –
5. Decoratie, decorare.
Ngr. πλάϰα (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 688; Graur, BL, V, 74), intarit ulterior de franceza plaque. – Derivat placa, verb (a aplica, a lipi; a parasi), din franceza plaquer, galicism; placard, substantiv neutru, din franceza placard; placaj, substantiv neutru, din franceza placaje; placheta, substantiv feminin, din franceza plaquette; platca, substantiv feminin (tablita).