Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Placă

1 * Cuvantul cu diacritice: plácă
Cuvantul fara diacritice: placa

Definitie: PLACĂ, plăci, substantiv feminin 1. (De obicei urmat de determinări care indică materia) Bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni. ♢ Placă aglomerată = placă (1) obținută prin aglomerarea cu lianți sintetici a așchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deșeuri de la exploatarea și industrializarea lemnului. Placă turnantă (sau învârtitoare) = disc de oțel sau de fontă sau pod de tablier metalic, care se poate învârti în plan orizontal în jurul axei sale verticale și care servește la întoarcerea vehiculelor feroviare, la trecerea lor de pe o linie pe alta etcetera Placă fotografică = placă (1) de sticlă cu una dintre fețe acoperită cu o emulsie fotosensibilă, utilizată îndeosebi pentru realizarea negativelor fotografice, în spectroscopie, în microscopie etcetera 2. Disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului. ♢ Expresie (Familiar) A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții (care a ajuns să plictisească) sau atitudinea față de cineva. 3. (Înv.) Tăbliță de ardezie pe care învățau să scrie școlarii începători. 4. (Tipogr.) Foaie de metal pe care se imprimă literele. 5. (Medicina) Proteză dentară mobilă. Placă dentară. 6. ♢ (În sintagma) Placă funerară = placă de metal, de marmură etcetera, fixată pe o piatră de mormânt, pe care este scris numele persoanei decedate, anii de viață, un epitaf etcetera – Din franceza plaque.

2 * Cuvantul cu diacritice: plácă
Cuvantul fara diacritice: placa

Definitie: PLACĂ substantiv 1. (învechit) tablă. (- scrisă cu hieroglife.) 2. verifica cuvantul: disc. 3. (TEHN.) placă învârtitoare verifica cuvantul: placă turnantă; placă magnetică verifica cuvantul: platou; placă tur-nantă verifica cuvantul: placă învârtitoare. 4. proteză.

3 * Cuvantul cu diacritice: plácă
Cuvantul fara diacritice: placa

Definitie: PLACĂ substantiv verifica cuvantul: anod, pol pozitiv, tăbliță.

4 * Cuvantul cu diacritice: plácă
Cuvantul fara diacritice: placa

Definitie: placă substantiv feminin, g.-d. art. plăcii; plural plăci

5 * Cuvantul cu diacritice: plácă plăci
Cuvantul fara diacritice: placa

Definitie: PLACĂ plăci f. 1) Bucată de material (lemn, metal, piatră etcetera) cu fețele plane și grosime uniformă, mult mai mică în raport cu fețele. 2) Piesă de masă plastică sau de ebonită pe care sunt imprimate vibrații ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ♢ - fotografică placă de sticlă acoperită pe o parte cu emulsie sensibilă la acțiunea luminii. - funerară placă cu inscripție fixată pe un monument funerar. A schimba (sau a întoarce) -a a schimba subiectul discuției sau comportarea față de cineva. [G.-D. plăcii] franceza plaque

6 * Cuvantul cu diacritice: plácă
Cuvantul fara diacritice: placa

Definitie: PLACĂ substantiv feminin 1. Foaie de metal, de lemn, de sticlă, de ebonit etcetera 2. Tablă, tăbliță pe care este scris, săpat ceva. [Plural plăci. / < franceza plaque, conform limba italiana placca].

7 * Cuvantul cu diacritice: plácă
Cuvantul fara diacritice: placa

Definitie: PLACĂ substantiv feminin 1. foaie de metal, lemn, sticlă, ebonită etcetera o - aglomerată = placă din așchii de lemn presate cu diferiți lianți; - fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o emulsie fotosensibilă; - de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă. 2. disc muzical. o a schimba (sau a întoarce) ă = a schimba subiectul unei discuții sau comportarea față de cineva. 3. - turnantă = disc de oțel sau de fontă, prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un pivot, servește la întoarcerea vehiculelor ușoare de cale ferată; (figurativ) răspântie, încrucișare de drumuri. 4. - de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază. 5. tablă pe care este scris, săpat ceva. 6. proteză dentară. 7. - continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele. (< franceza plaque)

8 * Cuvantul cu diacritice: plácă plắci
Cuvantul fara diacritice: placa

Definitie: placă (placi), substantiv feminin – 1. Tablă, planșă. – 2. Tăbliță de ardezie. – 3. Disc. – 4. Firmă, semn, insignă. – 5. Decorație, decorare. Ngr. πλάϰα (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 688; Graur, BL, V, 74), întărit ulterior de franceza plaque. – Derivat placa, verb (a aplica, a lipi; a părăsi), din franceza plaquer, galicism; placard, substantiv neutru, din franceza placard; placaj, substantiv neutru, din franceza placaje; plachetă, substantiv feminin, din franceza plaquette; platcă, substantiv feminin (tăbliță).